Despre schimbul de roluri sau de ce ma inteleg bine cu Luminita

Pana una alta, pana sa aflu de ce ne intelegem bine, am participat amandoi, de la distanta, la teambuilding-ul altora. Am fost la drept vorbind doar spectatori, dar mie mi s-a parut o experienta mai "coeziva" decat o iesire plicticoasa undeva, cu plan si tehnici americane de ultima generatie.

Acum vreo doua zile m-am trezit cu Luminita venind infipt la mine si propunandu-mi sa scrie ea un articol in locul meu. Nu doar ca-mi zice, dar imi si lasa, radioasa, o hartie (fara diacritice) pe birou. Incepea asa:

"Este ciudat ca stau in fata monitorului si scriu articole, in loc de contracte. Eu, de fapt, la CARIERE ma ocup de publicitate, dar acum am schimbat <> cu unul dintre colegii mei redactori. De ce? Pentru ca vreau sa va povestesc despre Festivalul de Film Teacher's. Si acolo managerii si-au schimbat pentru o zi rolul, si au facut pe actorii, regizorii, operatorii de film… Asadar, 14 echipe din companii de renume de pe piata romaneasca si-au ales o secventa dintr-o lista de filme celebre si au pus-o in scena. Surpriza a fost ca actorii au fost… exact targetul nostru: directori generali, financiari, oameni de marketing si PR. Nu au lipsit nici resursele umane…"

Si Luminita o tine tot asa (vorbeste mult de felul ei)… Povesteste ce i-a placut la fiecare film in parte, se lungeste cu citate – deh, nu are exercitiu de "actor" al scrisului – si in final ne ameninta: "In incheiere, va spun sigur ca anul viitor o sa particip si eu (am experienta de la gradinita, stiu replicile Scufitei Rosii ca nimeni alta). Pana atunci, va recomand sa va "incalziti" cu ce a fost anul asta, accesand site-ul (…)"

Stop. Ii intrerup deformatia publicitara si ii spun, asa cum l-am vazut pe Dragos Bucurenci facand-o pe marele ecran, in filmul care a castigat marele premiu al festivalului, "Mai, daca mai vii tu cu o idee de-asta… inteligenta, una ca la carte, dom'le, eu cred ca ne scoatem…"

Dar ca un manager scortos de articole ce ma aflu, nu i-am dat ok-ul pentru semnatura. S-a suparat un pic pe mine, dar i-a trecut in doua secunde. Apoi am comentat amandoi, la fiecare pauza de tigara (si nu doar noi: puteti gasi in revista, cateva pagini mai incolo, un material dedicat evenimentului ca atare) acest "teambuilding" special.

In primul rand, ne-a placut faptul ca am vazut manageri, altfel imperturbabili la birou, iesind din camasile lor apretate si jucandu-se cu sens. Nu este putin lucru sa-i descoperi manifestandu-se cu dexteritate si fara zambetul fals al unei bune-dispozitii obligatorii. Apoi ne-au impresionat echipele "sudate" si entuziaste care faceau galerie la Festivitatea de Premiere de la Opera Romana. Oamenii pareau mai bine pusi laolalta decat ar fi reusit sa ajunga prin programe cu scop explicit de consolidare a echipei.

Luminita m-a convins: teambuilding-urile au si virtuti, nu doar pacate. Cand proiectele sunt reale, lucrurile pot iesi bine. Altfel teambuiding-urile sufera de artificialitate – aceasta mi se pare marea lor hiba. Raman la ideea ca atata vreme cat "teambuilding-ul" nu este permanent, on the job cum se spune, nu ai cum sa ingrasi porcul in Ajun, oricat ai indesa in el programe de dezvoltare. Apropo, cineva m-a rugat sa va spun "Teambuilding fericit": colega mea de la publicitate, Luminita Bordeianu.