Despre loialitate

Eu cred ca – si iertata fie-mi aroganta afirmatiei – cei
care resimt lipsa de loialitate a celorlalti nu inteleg, de fapt, resorturile
fenomenului si nu stiu sa le faca sa lucreze in beneficiul ambelor parti. Ei vad,
adeseori, loialitatea ca pe o strada cu un singur sens, care duce de la ceilalti
catre ei. Daca-i intrebi „de ce ti-ar fi cineva loial?" vei constata ca raspunsurile,
desi exista, nu au nici o legatura cu resorturile care determina loialitatea.

Veti auzi raspunsuri cum ar fi: „pentru ca aici facem
eforturi ca sa le asiguram un loc de munca bine platit" sau „pentru ca avem
servicii de calitate" – daca e vorba de clienti – sau „pentru ca loialitatea e
o valoare umana, fundamentala".

Loialitatea este o
strada cu doua sensuri

Problema loialitatii este ca nu e niciodata o strada cu un
singur sens. Oamenii nu sunt loiali asa, din principiu. Loialitatea e un
fenomen emotional si ea se castiga; de regula, cu eforturi. Intr-un exercitiu
pe care-l folosim frecvent cu echipele de manageri cu care lucram, le aratam cateva
afirmatii care tin de atitudini si strategii de conducere si-i intrebam daca le
considera corecte sau nu. Una dintre ele suna asa: „Cere angajatilor sa-ti fie
loiali si sa te urmeze". E stupefiant pentru mine numarul mare al celor care
considera aceasta afirmatie legitima. Daca-i confrunt, se apara mirati: „pai,
oamenii nu trebuie sa fie loiali?" Ba da, desigur, dar loialitatea nu se CERE,
ea se CASTIGA.

Hai sa stabilim cateva repere. Primul, si cel mai important:
de ce va trebuie oameni loiali? La ce e buna loialitatea? E doar o forma de a
micsora fluctuatia de personal? Desigur ca e si asta, dar principala valoare a
ei este aceea ca oamenii loiali sunt mai atasati cauzei comune, mai implicati,
mai angajati si aliniati, isi vad viitorul in organizatie si ca atare le pasa
ce se intampla cu ea.

A nu se confunda cu
teama de schimbare

Daca asta e ceea ce urmarim, atunci trebuie sa intelegem ca
loialitatea e un fenomen emotional care presupune un atasament suplimentar,
care depaseste cadrul analizei rationale reci. Nu confundati loialitatea cu
teama de schimbare care face ca unii angajati sa stea in aceeasi companie cate
20 de ani. Nu asta e ceea ce va doriti. Acest tip de „loialitate" e asociat cu
inertia, lipsa de initiativa, rezistenta la schimbare si oportunismul politic.
Acesti „loiali" sunt cei care va spun ce vreti sa auziti, stau in banca lor,
cuminti, nu tulbura apele. Nu va aduc nici o valoare, iar atunci cand vreti sa
schimbati ceva, chiar va incurca.

In aceeasi nota, nu o confundati cu diverse scheme de
mituire colectiva care maresc bariera la iesire si imbunatatesc retentia. Ele
micsoreaza fluctuatia, dar nu aduc nimic in termeni de loialitate, chiar
dimpotriva, pentru ca stimuleaza analiza la rece, mercantila, a relatiei dintre
angajat si angajator. Este ca si in cazul cardurilor de fidelitate: daca doar
compania ta are unul, atunci clientii tind sa stea cu tine, desi din toate
motivele gresite. Atunci cand competitorii tai lanseaza si ei un program de
fidelizare, campul competitiv se echilibreaza si relatia devine o analiza de
costuri – beneficii. Clientii se muta si vei spune ca la noi clientii nu sunt
loiali, uitand ca, de fapt, nu le-a propus nimeni o relatie de tip loialitate,
ci o tranzactie comerciala. Loialitatea, deci, se castiga greu si doar pe cai
emotionale.

Nu exista loialitate
fata de firma

Un alt mit frecvent si profund gresit este cel al loialitatii
fata de firma. Asa ceva nu exista. Oamenii nu pot fi loiali unui concept
abstract, cum e o firma. Ei pot fi loiali altor oameni, echipei cu care lucreaza
si cu care au realizat lucruri importante, de care se mandresc, sefilor care
i-au sprijinit in cariera si i-au ajutat sa creasca, partenerilor care le-au
fost alaturi in momente grele. Nu firmelor. Cei care se declara loiali fata de
firma sunt, de fapt, adeseori lasi si slabi si stau acolo afirmandu-si
loialitatea pentru ca le e teama sa schimbe ceva in viata lor. Nu va lasati inselati.
Aia nu e loialitate. Oamenii cu adevarat loiali sunt provocatori: dau, dar si
cer, va critica deschis, pentru ca vor sa schimbe lucrurile si le pasa, sunt
incomozi si nu accepta situatii inechitabile sau dezechilibrate. Cu alte
cuvinte, vor ca strada loialitatii sa aiba doua sensuri.

„Bine – puteti spune – dar ce poate sa circule pe sensul
meu? Ce trebuie eu sa dau, ca sa generez loialitate?". In primul rand nimic din
ce e normal, standard, pentru toata lumea nu genereaza emotie si, ca atare,
loialitate. Nu va amagiti ca veti avea angajati loiali pentru ca sunt bine platiti,
sau pentru ca au sala de fitness sau cantina. Loialitatea e mult mai profunda,
vorbeste despre valori personale si aspiratii si despre implinirea personala in
cadrul organizatiei. Cu alte cuvinte, ceea ce genereaza loialitatea e exceptia,
faptul ca sunt vazut si apreciat ca persoana, flexibilitatea, interesul pentru
mine aratat de sefii mei in masura cel putin egala cu interesul care mi se cere
pentru companie. Pentru ca salariul il merit. Sa fie clar. Din capul locului.
Pentru el trebuie sa dau opt ore de munca de calitate, si oricum dau mai multe.
Loialitatea, motivarea, implicarea mea, toate astea se castiga prin
reciprocitate. Daca vreti sa va fiu loial, fiti-mi loiali. Daca vreti sa-mi
pese de firma, sa va pese de mine. Si inca ceva: voi trebuie sa fiti primii. Lasati-ma
sa ma simt apreciat si abia apoi asteptati-va sa apreciez. Creati un mediu de
lucru aliniat la valorile fundamentale umane, bazat pe respect, reciprocitate,
integritate si echitate si in el lasati-ma sa ma exprim si apreciati-mi
meritele. Abia apoi va voi fi loial, si nu inainte.