Despre cum poti avea o atitudine pozitiva

In primul rand, cei pusi in aceste situatii dramatice trebuie sa treaca prin socul de a descoperi ca nu mai sunt la fel ca inainte, ca nu mai pot face multe lucruri, ca operatii elementare sunt acum innebunitor de dificile. Ei trebuie sa accepte conditia de a fi bolnav, trebuie sa renunte obligatoriu la viata anterioara si sa depinda de ajutorul celor din jur. Se trezesc absolut singuri in fata unei situatii de neconceput, pentru care nimeni nu este niciodata pregatit.

Dincolo de teama

Sentimentele de inutilitate, neputinta, furie, ura, disperare sunt absolut firesti in aceasta prima etapa. Exista lucruri la care reusesc sa se adapteze, mai devreme sau mai tarziu, in functie de curajul si indarjirea fiecaruia; exista insa lucruri la care nu se vor adapta niciodata si care vor fi mereu prezente acolo, in constiinta.

Situatia bolii cronice sau incurabile este situatia in care trebuie sa treci dincolo de teama, de superficialul cu care ai fost obisnuit, de intrebarile obsedante despre propria identitate, sa vezi traiectele fundamentale si sa intelegi ca un om complex, pus intr-o situatie unidimensionala, o depaseste pentru ca pur si simplu nu poate fi redus numai la aceasta situatie. Este un test.

Pentru cineva bolnav, a avea o atitudine pozitiva inseamna a duce o lupta cu propriile resentimente, a schimba radical termenul de raportare, a reevalua bazele propriilor asteptari si aspiratii in functie de conditia prezenta.

Aceasta persoana se concentreaza aspectelor vietii sale care pot fi inca schimbate. A-ti accepta conditia (temporara sau nu) si a gasi scopuri realiste, pe care le poti atinge, aduce satisfactii si incredere in propria persoana.

Ego-ul pozitiv

A fi bolnav inseamna a avea doua ego-uri: unul optimist, plin de speranta, altul devastator, disperat. Persoana suferinda isi consolideaza ego-ul pozitiv, vede constant partea buna a lucrurilor, stie sa pretuiasca clipele frumoase si sa se bucure de ele mult timp, sa si le aminteasca chiar si atunci cand ii este rau.

Stie sa-si gaseasca activitati preferate pentru a uita.

Stie sa-si pretuiasca familia, prietenii, realizarile, adica lucrurile care conteaza cu adevarat. Stie sa intampine lumea cu generozitate, toleranta, pentru ca altruismul ne umple de bucurie, de implinire si, mai ales, de speranta.

Sa-i lasam sa ne invete.