De ce „mie” imi e mai bine cu „voi”
Privind retrospectiv, imi dau seama ca, in ceea ce ma priveste, ma aflu intr-o tranzitie profunda si (sper) ireversibila de la "EU" catre "NOI". Cu toate acestea, nu imi propun sa va conving ca cei care cred in conceptul de "Noi" au neaparat dreptate. Decizia trebuie sa apartina, in cel mai pur spirit individualist, fiecaruia dintre… noi.
Acum ca am pus "cartile pe masa" in ceea ce priveste pozitia mea in aparenta lupta dintre "mine" si "voi", va impartasesc cateva dintre elementele care imi "alimenteaza" aceasta tranzitie si sper sa sadesc samanta indoielii privind suprematia nediscriminata a Individului fata de colectivitate in randul celor care sunt deocamdata "egoisti".
Multi ani am fost un promotor infocat al individualismului si al liberalismului de tip laissez-faire. Una dintre personalitatile care mi-au influentat puternic anii studentiei si inceputul carierei a fost Ayn Rand, creatoarea curentului obiectivist in filosofia occidentala si autoarea unor carti de exceptie precum The Fountainhead si Atlas Shrugged. Ea considera ca "individul traieste pentru urmarirea propriului sau interes si pentru gasirea propriei fericiri […] acestea reprezentand cele mai inalte scopuri morale ale existentei sale".
O prima "fisura" in interpretarea limitata pe care o dadeam acestei viziuni egocentrice asupra vietii a aparut cand, student fiind la Jurnalism si Stiintele Comunicarii, am citit cartea "I'm OK, You're OK" a lui Thomas A. Harris, o carte importanta pentru intelegerea Analizei Tranzactionale. In ea se demonstra ca, cel putin in comunicare, rezultatele optime se obtin doar daca, atat Eu, cat si Tu suntem OK, ceea ce contrazicea teoria conform careia succesul meu putea fi obtinut doar daca "I'm OK, You're Not OK". In plus, in aceeasi perioada am fost parasit de iubita, tocmai pentru ca, urmand in sens ingust indemnul lui Ayn Rand, imi cautasem propria fericire fara a fi prea preocupat de fericirea ei. Cu toate acestea, datorita exemplelor "de succes" care ma inconjurau in lumea publicitatii in care lucram atunci, faceam apel la "Noi" doar atunci cand "Eu" puteam obtine, lucrand cu ceilalti, rezultate mai bune decat de unul singur.
O alta fisura, de data asta mult mai serioasa, a aparut cand am luat contact cu asa-numita Blue Ocean Strategy (dupa cartea omonima scrisa de W. Chan Kim and Renee Mauborgne). In esenta, cei doi profesori de la prestigioasa scoala de afaceri Insead afirma (si probeaza cu exemple) ca atitudinea competitiva, bazata pe necesitatea unei "lupte" cu concurentii pentru obtinerea propriilor reusite nu este singura cale catre succes. Din acel moment, "Arta Razboiului" a lui Sun Tzu a incetat sa mai fie pentru mine o carte de capatai.
Si, plecand de la aceasta viziune colaborativa asupra succesului, am creat si imi dezvolt propria firma, Seeds for Success.
Tranzitia de la "Eu" la "Noi"
Dincolo de motivele personale prezentate mai sus, care ma fac un suporter al interesului comun, observarea atenta a pietei muncii din Romania semnaleaza deja inceperea tranzitiei de la "Eu" la "Noi", atat la nivelul companiilor, cat si al angajatilor. Fie ca vorbim despre ponderea din ce in ce mai mare data de angajati climatului si culturii organizationale ca factori in alegerea/pastrarea unui loc de munca, fie ca vorbim despre importanta din ce in ce mai mare a asa-numitelor "soft skills" (coaching, inteligenta emotionala, motivare etc.) pentru accesul si ramanerea in varful organizatiilor, interesul Meu pentru Ceilalti este o trasatura comuna esentiala. Stilul de conducere autoritar (o "culme" a interesului individualist in defavoarea celui al echipei) are zilele numarate, mai ales in organizatiile (din ce in ce mai multe) care isi angajeaza oamenii pentru forta intelectuala si nu pentru cea a muschilor.
In incheiere, credinta mea in efortul individual pentru binele comun nu trebuie confundata cu acceptarea ascunderii individului de responsabilitate in spatele sau in mijlocul echipei. Dimpotriva! Am convingerea ca fiecare dintre noi suntem singurii responsabili, ca indivizi, pentru propria noastra viata si pentru felul cum ne-o traim. Ea este rezultatul unui sir continuu de (in)decizii, (in)actiuni si (ne)reusite pe care trebuie sa ni le asumam si fiecare succes sau greseala trebuie sa reprezinte experiente individuale de invatare.