Daniel David – ”Psihologia unui popor nu se schimbă peste noapte, nici ca urmare a unei revoluții!” – Cover story (II)
România 30
9 la DEMOCRATIE
Cei mulți, cei liberi, cei puternici!
Libertatea este importantă pentru noi ca nație, dar individual mulți ne concentrăm pe satisfacerea valorilor și intereselor imediate (casă, hrană, sănătate, școală), nu pe valori de dezvoltare personală. ”Noi suntem psihocultural în faza valorilor de supraviețuire, nu a celor de autoexprimare/ emancipative (unde intră și libertatea). Declarativ, libertatea este o valoare pentru noi, dar acțional nu este una care să ocupe trepte pe podium. Tânăra generație are însă pretenții mai mari!”, afirmă Daniel David, doctor în psihologie și profesor de psihologie clinică și psihoterapie la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca, profesor la Icahn School of Medicine din Mount Sinai, New York, și director de cercetare la Albert Ellis Institute din Statele Unite.
Reputat profesor de științe cognitive, Daniel David este, de asemenea, și autorul volumului ”Psihologia poporului român”, o carte care sintetizează cea mai amplă cercetare de psihologia poporului român din ultimul veac și oferă un profil psihologic al românilor ce contrazice, nu de puține ori, binecunoscutele clișee care circulă despre acesta. O carte multiplu premiată, care, în esență, ne arată, fără menajamente, cum suntem, cum am fost, dar, cel mai important, cum am putea și ar trebui să fim. O radiografie psiho-socio-culturală a unui popor debusolat, șovăitor, împietrit parcă la confluența celor trei Românii: cea a TRECUTULUI, cea a PREZENTULUI și cea a VIITORULUI.
România viitorului e în mâinile Generației X
Paradigma României Viitorului se poate stabiliza relativ repede, susține profesorul David, în funcţie de modul în care se rezolvă contradicţia psihoculturală majoră a României. Iar rezolvarea (contradicţia majoră), crede el, stă în mâinile generaţiei de mijloc (Generația X), cea mai activă social, cea care ocupă majoritar funcţiile de influenţă socială. În plus, este și cea mai relevantă ca număr. Generația X însă, nu este unitară: cei orientaţi spre trecut (Xt) sunt susţinuţi de majoritatea seniorilor (Generaţia Baby Boomers/Generaţia Seniorilor – Bbt), dar și de unii tineri (Generaţia Mileniară – Mt+Generaţia Z – Zt). Cei orientaţi spre viitor (Xv) sunt susţinuţi de majoritatea tinerilor (Mv+Zv) şi de unii seniori care privesc responsabil spre viitor (BBv). În timp ce influenţa seniorilor se face prin poziţiile de influenţă socială pe care le ocupă, tinerii pot influenţa mai ales prin mişcări civice.
”Bunicii să susţină aspiraţiile occidentale ale copiilor şi nepoţilor, părinţii să susţină aspiraţiile occidentale ale copiilor, iar nepoţii şi copiii să ceară bunicilor, respectiv părinţilor, să nu se opună, ci să fie parte a schimbării şi a României Viitorului!”, este soluția recomandată de profesorul Daniel David pentru rezolvarea crizei dintre generații.
În plus, ”politicienii au responsabilitatea să vină cu politici publice care să integreze Româniile, nu să le conflictualizeze pentru a ajunge la putere. Politicienii care se opun <României viitorului> sunt deja, fără să știe, învinși de istorie”.
De ce băjbâie România de atâția ani în conflictul acesta dintre generații, de ce nu se poate rupe pur și simplu de trecut? Deoarece ”psihologia unui popor nu se schimbă peste noapte, nici ca urmare a unei revoluții. Acesta se schimbă în timp, inegal în segmente sociale diferite, implicând mecanisme educaționale și generaționale”, a explicat psihologul.
Practic, contradicția rezultă din faptul că generațiile M și Z, dar și partea mai tânără din generația X au ambiția valorilor de autoexprimare/emancipative mai puternică decât generația X mai vârstnică și decât Baby Boomers – generații mai slab reactive la libertate pentru că au fost mult mai puternic contaminate de valorile și mentalitățile comuniste.
Cum suntem vs. cum ne credem vs. cum vrem să fim
”Ne considerăm ospitalieri, inteligenți, cu simțul umorului, patrioți, adaptați/bine orientați și prietenoși și recunoaștem că, în comparație cu atributele de mai sus, onestitatea, autodisciplina/conștiinciozitatea și educația sunt mai scăzute”, este doar una dintre concluziile cercetării efectuate de Daniel David. În plus:
- Avem un nivel de încredere interpersonală extrem de scăzut, ceea ce ne afecteză cooperarea și astfel nu putem genera instituții sociale puternice prin care să ne valorizăm potențialul bun de inteligență/creativitate. Este astfel nevoie de o reasumare a încrederii, care, din fericire, pare să vină în mod natural cu noile generații. Este însă nevoie de mai mult, deoarece, deși tinerii noștri au un nivel mai ridicat de încredere interpersonală în comparație cu celelalte generații, aceștia au totuși un scor mai scăzut în comparație cu tinerii din țările vestice (ex. SUA).
- Avem confuzii și discrepanțe prea mari între cum suntem vs. cum ne credem vs. cum vrem să fim, ceea ce generează adesea complexe de inferioritate (ex. nimic românesc nu-i bun…) sau de superioritate (ex. nimeni nu-i ca românii…). Avem nevoie de o abordare realistă, prin care să promovăm ce avem bun și să corectăm ce ne poate nemulțumi.
- Avem tendința de a concentra puterea socială, de a vedea impredictibilitățile viitorului ca pericole, de a influența comportamentul social prin pedepse și de a ne organiza social în mod colectivist (în logica relațiilor extinse de familie – pile/cunoștințe/relații). Spațiul vestic promovează un profil psihocultural caracterizat de descentralizarea puterii sociale, de a vedea incertitudinile viitorului ca oportunități, de a influența comportamentul social prin jocul recompenselor și pedepselor și de a favoriza o organizare socială de tip comunitar (pe bază de valori comune, care pot ulterior genera prietenii). Tânăra generație este mai apropiată de profilul vestic.
Ca o concluzie, prin prisma unor atribute psihologice/psihoculturale fundamentale, precum potenţialul pentru inteligenţă şi creativitate, românii sunt cel puţin la nivelul altor popoare europene, din ţări dezvoltate educaţional şi economic şi, astfel, influente internaţional. Problema noastră este că, având o încredere mai scăzută în oameni, nu reuşim să cooperăm performant, astfel încât nu ne utilizăm acest potenţial valoros pe care îl avem şi, în consecinţă, performanţele educaţionale (ex. testele P.I.S.A.) sau de inovaţie/competitivitate economică ale ţării nu se ridică la nivelul potenţialului pe care îl avem ca ţară. Dacă vom reuşi să ne creştem încrederea unii în alţii, astfel încât să cooperăm mai eficient, atunci vom putea să ne mobilizăm potenţialul bun pe care îl avem şi, astfel, ţinând cont de mărimea teritoriului şi populaţiei, să fim una dintre cele mai influente ţări la nivelul Uniunii Europene.
”Este nevoie de intelectuali, ca adevărați gardieni ai libertății”
”Libertatea mea e libertatea ta, iar libertatea ta e libertatea mea! Este o formulă simplă, dar foarte puternică. Să o aplicăm!”, ne îndeamnă Daniel David. Un îndemn mai mult decât necesar în condițiile în care, susține el, libertatea poate fi manipulată, iar oamenii pot avea iluzia libertății. ”O vreme așa a funcționat și comunismul. De aceea este nevoie de intelectuali care să o teoretizeze adecvat, să o monitorizeze cu atenție și să o protejeze ca adevărați gardieni ai libertății. De aceea comunismul a încercat să elimine elita intelectuală a țării, generând o elită proprie care menținea oamenii în iluzie”, afirmă David. Din punctul lui de vedere, libertatea adevărată și bine înțeleasă trebuie să se manifeste la patru niveluri: să o simți subiectiv-emoțional, să o gândești, să o exprimi comportamental și să rezoneze organic în tine (psihobiologic). ”Altfel ai libertăți incomplete și/sau neînțelese și este păcat! E drept că poți să ai iluzia că ești liber, fără să fii! Dar dacă ești liber cu adevărat, atunci te și simți astfel”.
”Cred că fiecare, acolo unde suntem, prin gesturi simple, putem fi patrioţi”
La 30 de ani de la recâștigarea libertății, într-o țară atât de frământată de criza dintre generații, cu un popor care are o reală problemă atunci când vine vorba de încredere, dar și în plină eră a globalizării, mai putem vorbi de patriotism și dacă da, în ce termeni, l-am întrebat pe reputatul profesor.
”Pentru unii patriotismul este totul. Pentru alţii este ceva desuet. Eu cred că patriotismul trebuie să facă parte din cultura fiecărui om. El trebuie însă înţeles şi exprimat corect, pentru a nu aluneca nici în fundamentalism şi obsesie, nici în desuetudine. Și da, în plină eră a globalizări, asistăm la reîntărirea conceptului de națiune, asta deși toți se așteptau la reversul situației”, a răspuns acesta.
Din punctul lui de vedere, practic, patriotismul se referă la sentimentul de dragoste și devotament față de țară/popor. Dar acest sentiment trebuie să se exprime acțional, pentru a nu rămâne declarativ, și fără a afecta patriotismul altora, pentru a nu deveni extremist.
”Cred că fiecare, acolo unde suntem, prin gesturi simple, putem fi patrioţi: hai să ne facem bine treaba acolo unde suntem şi să ne asumăm ceea ce suntem, cu bune – pe care trebuie să le dezvoltăm – şi cu rele – cu care trebuie să luptăm! Iar ceea ce suntem trebuie asumat multinivelar. Spre exemplu, o astfel de analiză pentru un individ din Cluj-Napoca ar putea reflecta (fără a fi obligatorii) următoarele niveluri: (1) clujean; (2) transilvănean; (3) român; (4) european; (5) om! Sigur, nivelurile pe care ţi le asumi trebuie definite individual, dar, cu siguranţă, pe lângă niveluri de tip 1-2 (definite diferit şi idiosincratic de la individ la individ), astăzi, pentru un român, nu pot lipsi niveluri comune: 3, 4 şi 5. Aşadar, patrioţii adevăraţi din această lume, dedicaţi ţărilor lor, nu sunt inamici, ci trăiesc diversitatea (ex. nivelurile 1-3) în unitatea care îi leagă (ex. nivelurile 4-5). Iar în acestă schemă, patriotismul modern nu este nici fundamentalism periculos, nici desuetudine. Este ceva care îţi dă sens şi semnificaţie, contribuind astfel la o viaţă bine trăită!”.
România 30
Ești liber! Să vorbești sau să taci. Să pleci sau să stai, să alegi sau să nu-ți pese.
Ești liber să-ți faci din propriile drepturi închisoare, sau să-ți trăiești libertatea frumos, elegant, cu grijă pentru cel de lângă tine.
Ești liber să-ți strigi crezurile, sau, dimpotrivă, să te autocenzurezi și să le arăți celorlalți doar fața pe care vor ei să o vadă.
Ești liber să te lași asimilat de turmă, sau, dimpotrivă, să fii tu.
Ești liber să te gândești doar la tine, să-ți faci din libertate o colivie de aur, sau să lupți să te emancipezi și să cauți o cale mai dreaptă pentru toți.
Ești liber! Este dreptul tău! Depinde doar de tine cum îți trăiești, îți simți și îți folosești libertatea.
Articol preluat din numărul 263, decembrie 2019/ianuarie 2020, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.