Curiozitatea. Instrucțiuni de folosire
Poate că nu știți cine e Grazer, dar sigur ați auzit de A Beautiful Mind, filmul de Oscar cu Russell Crowe în rolul matematicianului schizofrenic, câștigător al premiului Nobel. Brian Grazer este producătorul acestui film și al altora, precum Apollo 13, Frost/Nixon, Codul lui Da Vinci și multe, multe altele.
Cartea scrisă de Grazer împreună cu jurnalistul Charles Fishman ‒ O minte curioasă. Secretul unei vieți împlinite ‒ nu este doar o biografie romanțată, o dezvăluire a lumii Hollywoodului și a modului în care lucrurile funcționează acolo, ci mai ales o pledoarie pentru cultivarea curiozității. O abilitate despre care autorul crede că este mai democratică și mai ușor de exersat decât creativitatea sau inovația, conceptele la modă acum. „Trăim într-o societate care este tot mai obsedată de «inovație» și «creativitate». (…) creativitatea și inovația sunt greu de evaluat și aproape imposibil de predat altora. (…) Spre deosebire de creativitate și inovație, curiozitatea este, prin natura ei, mai accesibilă, mai democratică, mai ușor de sesizat și, de asemenea, mai ușor de aplicat. (…) Curiozitatea este instrumentul care aprinde creativitatea. Curiozitatea este tehnica ce ne duce la inovație. (…) Curiozitatea presupune că s-ar putea să existe ceva care depășește experiența noastră”.
Dar de ce ar fi nevoie de o pledoarie pentru curiozitate, v-ați putea întreba? Nimeni nu susține că ar fi ceva rău în curiozitate! Ei bine, Brian Grazer, trăitor într-o țară avansată și antreprenor de succes într-o industrie cu răsunet mondial, susține că, deși în zilele noastre, nimeni nu spune direct ceva rău despre curiozitate, „dacă vă uitați atent, curiozitatea nu este nici elogiată și cultivată, nu este nici protejată și încurajată. Și nu doar pentru că ea este nepotrivită. Curiozitatea poate fi periculoasă. Curiozitatea nu este doar obraznică, ea este rebelă. Este revoluționară”. E riscant să fii curios. Când întrebi, s-ar putea să nu obții răspunsul pe care crezi că îl vei obține, iar convingerile tale să fie puse la îndoială sau complet zguduite. S-ar putea să nu-ți fie bine primită curiozitatea. Așa că e mai comod să nu întrebi, mai ales dacă ai depășit vârsta de 3, 7, 10 ani și nu ți s-a răspuns sau ți s-a răspuns agresiv la curiozitatea naturală.
Forma extremă în care americanul și-a exersat curiozitatea este reprezentată de „conversațiile curiozității”, întâlnirile pe care le-a solicitat și le-a obținut cu personalități din afara industriei de divertisment, cu specialiști în fizica particulelor elementare sau în bune maniere, cu medicul care a descoperit remediul poliomielitei sau părintele bombei cu hidrogen, cu scriitorii Isaac Asimov și Norman Mailer. Cum le-a obținut, mai ales atunci când încă nu era un producător de succes, vă invit să aflați din carte. Veți primi inclusiv sfaturi despre cum să faceți pentru ca voi înșivă să obțineți întâlniri cu oameni care să vă astâmpere curiozitatea. „Conversațiile curiozității vă pot ajuta să aveți o viață împlinită. Pot face și pentru dumneavoastră ce au făcut pentru mine – vă pot ajuta să ieșiți din lumea proprie, vă pot lărgi perspectiva, vă pot conferi gustul unor experiențe pe care nu le veți trăi niciodată pe cont propriu”.
O lume minunată în care veți găsi numai …vedete
Cum spuneam la început, această carte este și o invitație în spatele camerei care filmează, acolo unde durează și șapte ani să realizezi un film, unde ți se spune „nu” la tot pasul când ai o idee, iar, după tot efortul, la final, poți ajunge la Casa Albă pentru o vizionare alături de președintele SUA sau poți să bei de supărare când doar șapte oameni așteaptă la casa de bilete să-ți vadă ultimul film. Cum aproape totul se întâmplă la Hollywood, printre personajele secundare se află Tom Hanks și Tom Cruise, Ron Howard și Jennifer Lopez.
Apar însă și Mike Jagger și Michael Jackson, Andy Warhol și Jeff Koons, ba chiar și Barack Obama și George W. Bush. Cartea include o serie de anecdote cu oameni celebri precum Fidel Castro sau Prințesa Diana și reține detalii relevante, amuzante sau inedite, cum ar fi faptul că Oprah a venit în pijama pentru a discuta, la micul dejun, cu Grazer, iar Fidel Castro i-a dat autorului un autograf direct pe cămașă. De altfel, autorul- personaj îți devine simpatic pe parcursul cărții prin umor, autoironie și sinceritatea cu care dezvăluie detalii biografice – relația specială cu bunica sa, dispusă oricând să-i răspundă la întrebări, dificultățile de la școală din cauza unei presupuse dislexii, sindromul Asperger de care suferă unul dintre copiii săi sau modul jenant în care s-a încheiat discuția cu Asimov din cauză că nu era destul de pregătit.
Remarcabilă e și coperta cărții cu o ilustrație de Jeff Koons, decodată de Grazer însuși drept o expresie a bucuriei, onestității și entuziasmului pe care le aduce curiozitatea. Mie personal mi-a sugerat frizura extravagantă a autorului, pe care acesta și-a ales-o intenționat pentru a se diferenția, ceea ce i-a și reușit, inclusiv în fața lui Fidel Castro.