Cum te ajuta o turma de oi in public speaking
Am vazut pentru prima data o oaie in lana, carne si oase pe cand aveam vreo 7 ani, pe un camp cu iarba obosita de la marginea orasului meu natal.
Tata, poet reprofilat in revizor-contabil de perioada comunista (nu i-a placut sa scrie cu Partidul), ne lua, dupa ce batea covoarele, pe mine si pe fratii mei la regulate plimbari duminicale, lasand-o pe mama sa continue rituala curatenie (diviziunea sociala a muncii).
Am intalnit, intr-una dintre aceste scurte excursii extra-citadine, o mica turma de oi care pastea, netulburata de sosirea noastra, otava ingalbenita. „Uite, tata, oi!” exclam eu extaziat de suprapunerea perfecta dintre imaginea din fata-mi si plansa numarul 5 din setul „Animale domestice”. „Da, tata, oi!” mi se confirma, din spate si de sus, descoperirea. „Du-te la ele si spune-le ceva!” sunt indemnat din aceeasi directie. Plin de indrazneala, fac cativa pasi, ma opresc tantos si rostesc: „Ma cheama Dragos, am 7 ani si 4 luni si stiu sa trag cu arcul”. „Beee! Beheheee” mi-au raspuns, incantate de cunostinta, oile. Incurajat de reactia pozitiva, adaug: „Mi-a promis tata ca daca iau premiu imi cumpara clasor de timbre”. Privesc spre el cu coada ochiului, curios daca am aplicat corect zicala „Bate oaia sa priceapa tata”. Rade cu pofta, sincron cu behaitul oilor.
Nu peste mult timp, la scoala, ne da „tovarasa” de pregatit o scurta compunere. Ajung acasa, o scriu pe nerasuflate si i-o dau tatei sa mi-o corecteze. „E foarte frumoasa” imi zice, „o sa te puna s-o citesti in fata clasei”. Descumpanit de perspectiva sumbra, il intreb: „Cum s-o citesc in fata clasei? Daca am emotii si ma balbai?”. „Iti amintesti cum ai vorbit cu oile duminica trecuta? N-ai avut emotii. Asa sa vorbesti si in fata clasei”
„Pai ce, colegii mei sunt oi?” „Oi”, vine replica. „Si tovarasa?”. „Tot o oaie, da’ mai mare”. „Si Marian?” „Marian e un berbecut”.
Nu mi-am facut atunci debutul in Public Speaking, ci doar peste cateva luni, cand uitasem deja sfatul dat de tata. Am primit insa, surprinzator, exact acelasi sfat peste multi ani de la un conferentiar britanic, la un curs de comunicare: „Ca sa scapati de trac, imaginati-va ca audienta este, de fapt, o turma de oi” Nedumeriti, cativa participanti la curs au intrebat: „Cum putem sa ni-i imaginam pe colegii, clientii, sefii nostri drept niste oi?” „Tocmai in asta consta exercitiul. Trucul functioneaza doar daca ii veti auzi, realmente, behaind!”
Am inteles atunci, privind retrospectiv, ca tata n-avea nimic nici cu „tovarasa”, nici cu Marian, vecinul si colegul meu de banca. Am inteles – si explic asta mereu la cursurile de comunicare pe care le sustin – ca tracul, teama de a vorbi in public, prezente in doze diferite la fiecare dintre noi, vin din interior. „It’s all in your mind”, cum ne spunea conferentiarul amintit, iar astfel de exercitii de imaginatie sunt menite sa inlature, chiar si temporar, acele bariere mentale care ne fac sa ne poticnim, balbaim sau inrosim atunci cand suntem in fata unei audiente.
Nu este o reteta universala. Sunt multe, multe astfel de mici trucuri dintre care poti alege. Nu-i contraindicat, de pilda, sa-ti imaginezi in loc de oi, un grup (stol, card, cireada, turma nu se potrivesc) de iguane. Sau sa repeti in minte, cu ecou, cuvinte-cheie din discurs, atunci cand le rostesti. Totul e sa gasesti un stimul potrivit pentru mintea ta.
Pe de alta parte, vorbitul in public se invata si se exerseaza. Nici sistemul educational, nici obiceiurile locului nu ne-au incurajat sa-l practicam. Nu facem prezentari din scoala primara, cum fac alte natii, si nici nu ne e usor sa iesim din balcanica si medievala mandrie de fatada. Preferam inca sa vorbim in soapta, de teama sa nu ne facem de ras sau sa nu se uite vecinul chioras la noi. Recuperam serios teren pe acest plan (mai ales generatiile deschise la minte) datorita contactului cu „cealalta lume” din ultima vreme. Dar, pana la urma, putem creste ca buni comunicatori prin studiu si mult exercitiu. Cursuri de specialitate (oferta este larga si, in general, de buna calitate), cluburi de Public Speaking (cunosc cateva foarte serioase in mediul universitar), sedinte, intruniri, evenimente, sunt doar cateva oportunitati care iti stau la indemana. Iar daca crezi ca-ti e util si potrivit, poti folosi, pentru un timp, exemplul de mai sus ca sa-ti invingi retinerea.
Asa ca nu am sa ma supar daca intr-o sala in care tu vei avea microfonul ai sa m-auzi, in minte, behaind. Mai mult ca sigur voi aplauda.
Dragos Popescu
Managing Partner – Diagma
www.diagma.ro