Cum ne furăm singuri pălăria

Studiul „When Does the Future Begin? Time Metrics Matter, Connecting Present and Future Selves”, realizat de psihologii Neil Lewis, de la University of Michigan, și Daphna Oyserman, de la University of Southern California, citat de The Atlantic, arată că ne este foarte greu să ne atingem obiectivele pentru că ne raportăm la noi ca la două persoane diferite: eul prezent și eul viitor. Și, pentru majoritatea oamenilor, eul viitor este mult mai puțin important decât eul prezent.

Citește și Procrastinarea: cum ne molipsim de ea și care sunt cele mai eficiente antidoturi

„În loc să-și amâne satisfacția, oamenii se comportă de parcă preferă nevoile și dorințele eului prezent în detrimentul celor ale eului viitor”, cred psihologii Neil Lewis și Daphna Oyserman, care și-au pus următoarele întrebări: „Ce-ar fi dacă oamenii ar putea fi convinși să-și conecteze eul viitor la cel prezent?”, „Ce s-ar întâmpla dacă eul prezent ar fi forțat să-și imagineze cum s-ar simți eul viitor în noaptea de dinaintea prezentării unui proiect important, proiect pe care eul prezent nici nu s-a sinchisit să-l înceapă?”.

Pe baza rezultatelor mai multor experimente, Oyserman și Lewis și-au dat seama că atunci când oamenii se gândesc la evenimentele viitoare în termeni de zile și nu de luni sau ani, au impresia că se vor întâmpla mai devreme și încep să facă ceva în privința lor.

Citește și Trucuri în lupta cu procrastinarea

Așadar, dacă avem de terminat un proiect până la sfârșitul acestei luni, ar fi mai indicat să numărăm zilele care ne-au mai rămas până atunci și să ne concentrăm toată atenția pe ceea ce avem de făcut! Poate că nu știm degeaba că un an are, în general, 365 de zile sau 525.600 de minute!