Cultura lui „ca si cum” nu mai tine!

Stegulete rosii si galbene
pentru cultura romaneasca, la intrarea in UE

• Romanii
  dispretuiesc orice forma de autoritate, au o reactie adversa fata de reguli si
  respectarea standardelor.
• Forta de
  munca a fost crescuta intr-un mediu cultural departe de autoritate, dar,
  totodata, recunoaste valoarea supunerii si pune accent pe efortul in munca.
• Liderii
  sunt mai degraba etichetati si judecati decat iubiti.
• Angajatii
  ii vad pe manageri ca pe niste parinti care trebuie sa stie si pot sa-i invete
  multe. Un manager care ezita si invata cot la cot cu subordonatul se pune intr-o
  pozitie proasta.
• Totusi,
  indicele de individualism inregistrat in Romania este mediu, in comparatie cu
  alte culturi.
• Managerii
  de varf au dificultati in a reflecta si analiza singuri situatiile
  problematice. Au nevoie sa vorbeasca cu ceilalti si demonstreaza o stima scazuta
  de sine atunci cand sunt contrazisi.
• Nevoia
  manageriala de „yes-man-ship" este impresionanta si duce la promovarea unor
  personaje relativ ciudate in rol de consilieri.
• Desi este
  dificila formarea echipelor de lucru, managerii gasesc cu usurinta oameni gata
  sa le urmeze ordinele si sarcinile.
• Formarea
  coalitiilor si schimbarea lor permanenta, pe baza intereselor personale, este
  apreciata ca fiind un comportament obisnuit.
• Nivelul
  de anxietate al managerilor de top este surprinzator de ridicat si ne face sa
  ne intrebam daca acest segment este in vreun fel corelabil cu segmentul
  „persoane cu educatie superioara". Acest indice poate fi un rezultat al
  faptului ca managerii de top se afla intr-o situatie mai mare de stres, generata
  de un mediu de afaceri care nu faciliteaza evolutia emotionala.
• Nivelul
  ridicat de anxietate al managerilor de top explica multe inconsecvente ale
  acestora, inclusiv obiceiul de a se razgandi si a lua decizii diferite in
  particular, care contrazic decizia pe care au anuntat-o anterior in sedinta, in
  fata personalului.
• Exprimarea
  enervarii managerilor este un comportament fata de care angajatii romani arata
  multa intelegere, considerandu-l chiar un fapt normal. Anxietatea este eliminata
  prin izbucniri emotionale, carora intotdeauna li se pot gasi „explicatii".
• Persoanele
  care detin posturi inalte in ierarhiile organizationale au o orientare pe
  termen scurt.
• Persoanele
  care detin afaceri si functii executive nu sunt foarte incantate de utilizarea si
  dezvoltarea resurselor umane ale organizatiei si nici de construirea unei
  stabilitati pentru viitor.
• Angajatii
  nu au o cariera planificata si nu urmaresc un anumit progres profesional in
  termeni de cariera.
• Angajatii
  iau slujbele care le ies in cale si care se potrivesc momentan nevoilor lor,
  datorita renumelui firmei, salariului promis sau statutului de autoritate din
  organizatie.

Scara se curata „local"

Puteti continua acest studiu privitor la atitudinile galbene ale romanilor
(orange, as zice, fiindca unele dau catre rosu. Nu vreau sa ma amuz cu orice
pret, dar chiar si in situatii serioase umorul da o oarecare perspectiva). Cititi-le
cu glas tare colegilor de birou observatiile socio-culturale de mai sus sau dati-le
pe mail. Prima reactie, foarte probabila, in majoritatea cazurilor, va fi de
tipul: „da, dar …".

Jocul in care ne complacem este perdant pentru fiecare din noi, in oricare
dintre „temele" de mai sus. Este adevarat ca unele sunt mai grave in consecinte,
iar altele, probabil, s-ar rezolva mai usor daca nu ar fi complicatiile produse
de efectul advers al sinergiei celorlalte.

Desigur, „scara se matura de sus in jos", ar spune un intelept, care nu
observa ca de la el in jos mai e … „scara" si ca ar avea cate ceva de facut.
Singur sau impreuna cu cei pe care ii poate coordona si inspira – pentru ca
este destul gunoi care se produce „local".

Daca ne-am incumeta sa le ordonam, ar trebui mai intai – chiar fara nici o
intentie teoretica – sa avem o oarecare grila de abordare. Sa distingem care
sunt mai profunde, devenind cauze sau context pentru celelalte. Eu as incepe cu
oricare dintre ele care poate fi ameliorata. Hopa! (oops, cum ar zice un
trainer extern bine platit). Ameliorat?
Ce ar insemna asta? De unde stim cum e bine? Fiindca asa fac europenii mai
vechi! Da, dar noua Europa e altceva decat cea veche, cu extensiile ei recent
adaugate (din turta dulce sau din „pamanturi stramosesti, udate cu singe de
eroi").

Cum scapam de „treaba romaneasca"

Cred ca singurul reper valabil poate fi procesul prin care mai vechea Europa,
a carbunelui si otelului a ajuns sa se maturizeze, forma cultural-valorica a
acestui demers si criteriile lui (derivatele lui, cum ar zice inginerii si
economistii).

Acolo, in Europa, se joaca cu reguli, chiar daca acestea se mai schimba din
cand in cand. Experienta de prin partea locului e legata de strategia –
verificata, ce-i drept, de multe sute de ani – jocului la offside. Altfel spus:
faceti voi reguli, ca noi va putem dovedi destul de usor ca aveti bug-uri la
soft, la reguli. Totusi, nu putem juca cu totii la offside si ne dam cateodata
seama ca nu putem exclama drept scuza sintagma: treaba romaneasca.