Creșterea și educarea copilului Alpha

Din fiecare conducător se naște un urmaș care vrea să fie un lider la rândul lui … sau cel puțin așa umblă vorba prin târg. Dar ce se întâmplă atunci când fiecare copil dorește să fie lider? Cercetările arată o creștere a personalității Alpha la copii și experții sunt îngrijorați că pot duce la probleme sociale, de integrare în școală.

Această poveste a fost publicată pentru prima oară în Saturday Daily Telegraph și a fost preluată de kidspot.com.au.

Prima lună din noul an școlar a fost terminată. Lacrimile se usucă repede, uniforma școlară proaspăt cumpărată prezintă deja semne de uzură, iar copilul vostru se întoarce acasă plin de povești despre jocuri de teren și de noi prieteni.

Anul în care un copil începe școala este o doză bruscă de realitate atât pentru părinți cât și pentru copii – ies în afara ariei de confort a casei și intră într-o sală de clasă în care există un professor, cu o experiență copleșitoare de 20 de ani de lucru cu copiii.

Clipele sunt formate și dizolvate, iar copiii se confruntă prima data cu o respingere totală a noului statut. Dar dinamica modernă a schimbat regulile locului de joacă. Potrivit psihologilor, sala de clasă contemporană este un loc diferit în secolul 21; nu sunt doar înghesuiți cu tablouri și laptop-uri digitale, ci este o sală de clasă plină de personalități Alpha.

Potrivit psihologilor, încurajarea părinților de a pune accentual pe individ și hrană a dus de fapt la construirea unei generații de copii care tânjesc după atenție.

Concepția de cel mai puternic și mai îndrăzneț copil, considerat a fi un lider natural a existat întotdeauna, dar acum experții spun că societatea occidentală deschide calea pentru învățarea copilului de a avea o personalitate Alpha de la o vârstă mai tânără.

„Este ceva ce vedem adesea în culturile în care comunitatea nu este la fel de puternică: nevoia de a reuși într-o lume individualistă. Observăm acest lucru în detrimentul dezvoltării dependenței de instinctul Alpha ”, a declarat Virginia Williams, de la Universitatea din Wollongong, psihologul copilului și al familiei. „Există aceste mesaje răspândite în societate cum că părinții trebuie să ofere oportunități copiilor să reușească în viață, dar ceea ce nu ni se spune atât de mult și de des este că trebuie să îi ajutăm să facă față și eșecului. Culturile occidentale individualiste au acest mediu în care acele instincte sunt implementate copiiilor în curs de dezvoltare. ”

Ce este un copil Alpha?

Adesea confundat cu un „bully” (copil/om cu un comportament agresiv, care cere atenție), copilul Alpha nu este, în general, rău intenționat, ci pur și simplu are o personalitate dominantă, care prezintă adesea un comportament asociat în mod obișnuit cu cel al adulților. „Există o distincție foarte clară”, spune Caroline Hunt, profesor asociat de Psihologie la Universitatea din Sydney. „Dacă vorbim de hărțuiri, cu siguranță gândim că există o intenție de rănire sau răutate, dar copilul Alpha este cineva care este destul de asertiv, vrea să aibă un rol de lider, dar nu are nicio intenție de a realiza acest lucru prin alte răniri.” Fiecare clasă are un amestec de temperamente, dar complexul Alpha este o personalitate particulară pe care o vedem din ce în ce mai mult, conform specialistului Williams.

Cum se comportă copilul Alpha față de alți copii

„Copiii doresc să relaționeze cu colegii lor la o vârstă mult mai înaintată, dar nu au învățat încă acel echilibru între a avea grijă de ei înșiși și a avea grijă de ceilalți”, a spus ea. „Pentru ca aceștia să fie sănătoși și bine intenționați, trebuie să fie capabili să aibă grijă de ei înșiși și de ceilalți dar să aibă grijă să își dezvolte constructiv și comportamentul Alpha. Acești copii au învățat în alte locuri decât la școală că nu se pot îngriji, ei nu pot avea încredere în nimeni, chiar și la acea vârstă fragedă. ”

Există o tendință ca părinții unui copil Alpha să fie loviți de neîncrederea propriului copil. Dar doamna Williams avertizează că Alpha are nevoie de îndrumări foarte mari. „Lucrul cel mai important în dezvoltarea unui copil Alpha este că trebuie ajutat astfel încât să nu sfârșească în a avea probleme sociale; dacă sunt bossy și cred că au întotdeauna dreptate, în cele din urmă copiii nu vor dori să socializeze." Specialistul îi sfătuiește pe părinții copiilor Alpha să caute mereu oportunități pentru a-i sprijini.

„Ceea ce vrem este să încercăm și să le permitem să crească încrederea în ceilalți, deci este vorba despre cultivarea acelor instincte dependente complementare".

Perspectiva unei mame: – "El nu este un bătăuș"

Catherine, în vârstă de 41 de ani, afirmă că, de la o vârstă fragedă, fiul ei, Andrew, avea o personalitate robustă și independentă. „El a fost întotdeauna destul de puternic ca și caracter, nu neapărat argumentativ, dar el este destul de clar când vine vorba despre ceea ce vrea să facă și răspunde întotdeauna logic.”

Catherine spune despre Andrew că „nu are nici o teamă, el poate fi într-un centru comercial aglomerat și dacă te întorci pentru un minut a și plecat. L-am găsit o jumătate de oră mai târziu, jucându-se pe una dintre alei, absolut fără nici o grijă.” Ea spune că și alți părinți pot deveni destul de ostili când se confruntă cu dezvoltarea naturală a fiului său. „Dar el nu este un bully, el poate fi destul de grijuliu.”

Modul în care alți copii se comportă cu copiii Alpha

Bineînțeles că fiecare lider are un urmaș și, în timp ce este părintele unui Alfa, poate fi o provocare, fiind părintele unui adversar al lui Alpha asta prezintă propriile seturi de probleme. „Adesea, dinamica acestor relații este că acestor copii Alpha le plac acele activități mai silențioase și mai puțin asertive, pentru că își au propriul drum, propria cale de dezvoltare, dar problema este că apoi își schimbă atitudinea brusc și își fac un nou prieten”, spune profesorul Hunt.

O mamică de 38 de ani, spune că, după ce fetița ei mai mare a început școala, la 6 ani, lumea poliției în terenul de joacă a urmat-o acasă. „Sophia este sora cea mai mare, mult-așteptatul copil și cel mai mare nepoț – ea a fost adorată toată viața ei. Deci, când a început școala, nu a putut înțelege de ce o altă fetiță din clasa ei, Lucy, nu se joacă cu ea .” „Am întâlnit-o pe Lucy, un copil minunat și, evident, foarte populară. Nu a fost un copil bully. Dar dintr-o dată am auzit-o pe Sophia plângând noaptea, întrebându-mă de ce Lucy nu se va juca cu ea. Am încercat să-i explic că oamenii sunt diferiți și că nu era nimic în neregulă cu ea. Pentru că Lucy era atât de populară, Sophia a fost constant supărată. Mi-am dat seama că a fost pentru prima dată în viața ei când s-a confruntat cu respingerea, o lecție grea, dar cred că a trebuit să învețe și acest aspect al vieții. Dar plânsul mi-a rupt inima.”

Există totuși lucruri pe care le puteți face pentru a ajuta copilul să fie mai liniștit și să îl învățați cum să se cpmporte astfel încât să fie ascultat și primit printre Alfași. Profesorul asociat, Hunt, spune că extinderea rețelei sociale a copiilor, astfel încât acestea să nu se concentreze pe o prietenie, vor contribui la creșterea nivelului de aptitudini sociale.

„Și încrederea joacă un rol foarte important. Copilul trebuie să își cunoască abilitățile fie prin observarea altor persoane pe terenul de joacă, fie prin observarea modelelor bune din jurul lor, în cazul în care există. Este posibil ca aceste modele de urmat să îi facă să își mărească stima de sine.”
Desigur, indiferent dacă sunt alfa sau nu, instinctul parental este întotdeauna să vă adăpostiți copilul de orice durere. Virginia Williams îi încurajează pe părinți să-și susțină copilul, dar să le permită să simtă și răul și respingerea care adesea reprezintă semnul distinctiv la locul de joacă. „Nu vrem ca copiii noștri să se simtă izolați și respinși, dar aceste comportamente fac parte din procesul de dezvoltare și ar trebui să le spunem că este în regulă”.

Procesul de comunicare dintre copii și părinți

Una din cele mai mari provocări ale părinților este cum îi ofer copilului meu un răspuns constructiv. Ana Batca, apecialist la Centrul de Parenting, oferă câteva sfaturi în legătură cu acest subiect.

1. Arată-i empatie
Indiferent de ce spune copilul, în spatele cuvintelor sale sunt niște emoții, niște trăiri, poate o suferință. Dincolo de cuvinte se ascunde însăși ființa lui. Și în spatele cuvintelor dure, neplăcute, un părinte conștient poate vedea suferința. De aceea, traducând în cuvinte ceea ce simte copilul și poate că nu reușește să transpună în cuvinte, îi arăți că îl înțelegi, îi arăți că îți pasă.

2. Acceptă ce spune copilul
Chiar dacă nu ești de acord cu ideea expusă de copil, chiar dacă ți se pare oribilă și de-a dreptul scandaloasă, nu poți nega realitatea și realitatea este că a spus acel lucru. De-abia după ce accepți care este realitatea copilului, puteți construi ceva împreună. Ca să te asculte, copilul are nevoie să știe că ești de partea lui, că faceți parte din aceeași echipă, cu care trebuie să lupte. Chiar dacă multor părinți le este greu să accepte, realitatea este că cele mai multe războaie din relația părinte-copil sunt întreținute de părinte, nu de copil.

3. Deschiderea și curiozitatea
Privește răspunsul copilului cu deschidere și curiozitate. Sunt atitudini care te vor ajuta să-ți privești copilul într-un mod diferit și s-ar putea ca aceste noi atitudini să-l ajute pe copil să-și întărească încrederea în sine.

4. Pune întrebări
În general, oamenilor nu le place să primească sfaturi și ajutor atunci când nu sunt cerute. Copiii nu fac excepție. Tocmai de aceea, cel mai bun răspuns poate fi, în foarte multe cazuri, de fapt, o întrebare. Iată câteva întrebări recomandate de specialistul Ana Batca pe care este bine să le ai la îndemână pentru a le folosi la momentul potrivit:

• Ce vrei, de fapt?
• Cum poți obține asta?
• Cine te poate ajuta?
• Cum ai mai reușit să faci asta în trecut?
• Cunoști pe cineva care știe să facă asta? Cum face?
• Ce ai putea să faci diferit data viitoare?