Constantin Brancusi

Pe 16 martie s-au implinit 48 de ani de la moartea lui Constantin Brancusi. Ucenic al marelui Auguste Rodin, prieten bun cu nu mai putin celebrii Amedeo Modigliani si Marcel Duchamp, Brancusi s-a impus ca unul dintre artistii revolutionari ai secolului al XX-lea. A introdus in sculptura primitivismul si abstractul si a inspirat sculptori de la Barbara Hepworth, la Carl Andre si Donald Judd.

Nascut in 1876, cel de-al saptelea copil al familiei Brancusi parea ca nu-si gaseste locul in casa parinteasca din Hobita. Pleaca de-acasa, in lume, de patru ori. Prima data la Targu Jiu, cand avea 11 ani. In clasa a doua, dupa ce este pedepsit pentru ca isi scrijelise banca cu un briceag, fuge din nou, de data asta la Slatina. Apoi la Targu Jiu, trei ani mai tarziu, si iarasi la Slatina.

Dupa absolvirea Scolii de meserii din Craiova – in patru ani in loc de cinci – devine student la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti. Tanarul artist isi castiga existenta spaland vase la o braserie, dar rezultatele sale artistice sunt meritorii: trei medalii de bronz – pentru Capul lui Laocoon, Cap de expresie si Ecorseul – si o medalie de argint. In 1903, primeste comanda pentru bustul generalului Carol Davila, lucrare care, noua ani mai tarziu, va fi inaugurata la Spitalul Militar din Capitala. Este singurul monument public al lui Brancusi existent in Bucuresti.

In 1904, se hotaraste sa plece la Paris. Pe jos. Poposeste la Budapesta, Viena si M”unchen. Trece prin Z”urich, Basel si Langres, de unde ia trenul spre capitala Frantei. In 1905, primeste o bursa de 600 de lei din partea Ministerului Instructiunii Publice din Bucuresti si este admis la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris, in clasa lui Antonin Mercie.

Cel mai cunoscut indrumator al sau ramane insa Auguste Rodin. In 1907, marele sculptor il accepta pe Brancusi ca practician in atelierul sau. Dupa numai trei luni, ucenicul isi paraseste maestrul, orgolios si plin de incredere. „Iarba nu creste la umbra marilor arbori”, avea sa-si explice Brancusi decizia, mai tarziu. Din acest moment, artistul se indeparteaza de influentele impresionismului si se orienteaza spre cubism, valorile artelor arhaice si ale etniilor negre. Sarutul din 1907 este apreciat ca fiind prima lucrare care afirma autonomia sa artistica. O replica la Sarutul lui Rodin. Lucrata intr-o maniera aparent primitiva, creatia are o idee simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vietii.

In 1916, Brancusi se muta in spatiosul atelier din Impasse Ronsin, unde va crea pana la sfarsitul vietii, in 1957. Revenirile sale in Romania sunt de scurta durata, dar dese. Expune, aproape anual, la manifestarile gruparilor Tinerimea Romana, Contimporanul, Arta Romana, dar si in marile muzee ale lumii. A avut 57 de colectii colective, sculpturile sale regasindu-se alaturi de opere ale artistilor care nu au nevoie de prenume: Picasso, Delacroix, Degas, Manet, Cezanne, Gauguin sau Matisse.

Prima expozitie personala o deschide in 1914, la New York, si abia in 1956, cu doar cateva luni inainte sa moara, expune si in Europa, la Muzeul de Arta din Bucuresti. De altfel, majoritatea creatiilor brancusiene se gasesc astazi in muzee din Franta si SUA. Romania se poate lauda doar cu una dintre capodoperele maestrului – ansamblul sculptural de la Targu Jiu (Masa Tacerii, Poarta sarutului si Coloana infinitului). inaugurat in 1938, un omagiu adus eroilor romani morti in primul razboi mondial. Nu este pentru prima data cand Brancusi isi exprima atitudinea fata de razboi. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, artistul obisnuia sa ascunda in atelierul sau membri ai Rezistentei, iar in 1944 refuza sa participe la orice manifestare publica, in semn de protest fata de ocupatia nazista.

Tehnica taierii directe, figurile geometrice, cubismul sunt marci brancusiene care au revolutionat sculptura. „Tu ai transformat anticul in modern”, avea sa-l elogieze pictorul Henri Rousseau. Insa cu cat geniul lui era mai apreciat de catre specialisti, cu atat era mai de neinteles pentru neinitiati. In 1927, Pasarea in zbor a facut subiectul unui proces intre sculptorul roman si Departamentul Vamal al SUA. Vamesii americani au considerat lucrarea, care trebuia sa ajunga din Paris la New York, „obiect de manufactura” si au impozitat-o. Tribunalul Vamal din New York se pronunta in favoarea artistului: „Pasarea in zbor e o opera de arta prin proportiile armonioase, liniile elegante si prin frumusetea executiei sale”.

137 de sculpturi, 41 de desene, doua picturi si peste 1.600 de fotografii sunt creatiile pe care Brancusi le-a lasat in urma, in atelierul sau. Dorinta sa a fost ca studioul din Impasse Ronsin sa fie reconstituit intocmai in cadrul Muzeului National de Arta Moderna din Paris. De la sculpturi la mobila, de la instrumente de lucru la carti si documente. Printre proiectele sale neterminate se numara un Templu al meditatiei in Indore si o Coloana fara sfarsit de 125,5 metri, comandata de un comitet cetatenesc din Chicago. In viziunea marelui sculptor, coloana urma sa fie de 400 de metri: „Daca va putea fi realizata din otel oxidat slefuit, va fi una dintre minunile lumii.” Nu a avut timp sa o termine. Si nimeni nu s-a incumetat sa-i continue opera.