Comunicarea empatica
Plecand de la aceasta idee, trebuie sa observam ca, in majoritatea discursurilor noastre, cu exceptia poate a unor discutii personale, intre prieteni, sau politice, ce urmaresc sa influenteze electoratul, predomina componenta logica si mai putin cea afectiva. De exemplu, intr-o discutie dintre manager si subordonat, argumentele sunt de cele mai multe ori de natura rationala (de genul "trebuie sa termini raportul, intra in atributiile tale"), existand implicit si componenta de autoritate pe care o impune pozitia ierarhica.
Receptorul mesajului, in functie de calitatea relatiilor ce exista deja intre interlocutori, de experienta lor anterioara, poate reactiona in trei moduri diferite. Poate fi un ascultator defensiv, care nu se concentreaza asupra mesajului transmis, ci asupra modului cum si-ar putea apara pozitia, cum isi poate pastra sau imbunatati imaginea, cum poate evita sau respinge amenintarea pe care o percepe in mesaj. In acest caz, comunicarea este compromisa, atitudinea va fi una de negare, sau agresiva, de contraatac. Un al doilea tip de ascultare poate fi cea politicoasa, in care cei doi interlocutori comunica numai la nivel logic, rational, in care subordonatul respecta pozitia managerului si autoritatea sa si evita orice gen de conflict sau confruntare, chiar daca mesajul il nemultumeste. A treia varianta este ascultarea empatica, in care receptorul mesajului nu se opreste doar la componenta rationala, ci are si o atitudine de acceptare a emitatorului asa cum e el, cu nevoile si cu istoria sa personala, cu atitudinea sa. Mesajul transmis nu este receptat ca fiind neutru, functional, nu este luat ca o amenintare, ci este personalizat. Emitatorul nu este evaluat, criticat si, mai ales, nu este raportat la propriile asteptari sau experiente personale. Acesta este un punct de plecare esential pentru o comunicare eficienta. Cei doi interlocutori se ajuta reciproc sa transmita cat mai bine ceea ce doresc.
De cele mai multe ori, primul impuls pe care il avem intr-un episod de comunicare este acela de a evalua interlocutorul, de a critica sau judeca ceea ce spune, de a urmari daca nu cumva mesajul sau ne lezeaza propria imagine sau propriile idei. Cu alte cuvinte, ne proiectam instinctiv propriul ego, propria istorie de viata, propriile atitudini si asteptari asupra a ceea ce auzim. A asculta empatic insa inseamna a incerca sa intelegi interlocutorul, mai ales la nivel emotional. O comunicare empatica are ca prima conditie incercarea de a nu-i impune interlocutorului sistemul tau de valori, atitudini, motivatii, ci de a incerca sa-l accepti pe al sau, asa cum este, fara o evaluare critica. Este un exercitiu de toleranta in urma caruia fiecare partener de discutie are de castigat.
Exista insa si riscuri legate de comunicarea empatica. Cel mai mare risc este cel al vulnerabilitatii, deoarece, incercand sa-l intelegi pe celalalt, poti adopta fara sa vrei cadrul celuilalt de referinta, fapt ce poate influenta propriul mod de a vedea lucrurile. Mai mult, a fi empatic implica mult efort si timp dedicat celuilalt. Rezultatele insa pot fi extrem de satisfacatoare, poti spera intr-o comunicare eficienta, poti influenta, motiva, convinge interlocutorul.
Comunicarea empatica poate fi folosita cu succes si intr-o organizatie sau intr-un grup de munca. Un angajat poate fi motivat nu numai prin nivelul salariului, ci si prin faptul ca se simte apreciat, simte ca poate comunica, mai ales la nivel emotional, si ca este inteles. Un manager isi poate motiva oamenii intelegand care este sistemul lor de valori si asteptari in urma unui episod de comunicare empatica.
Nota redactiei: Dintr-o regretabila eroare tehnica, pentru care ne cerem scuze autoarei articolului si cititorilor nostri, pagina destinata "Comunicarii" din editia trecuta a revistei Cariere a fost ilizibila. Reluam in acest numar publicarea materialului in cauza.