Comportament nonverbal
Cunoasterea si descifrarea comportamentului nonverbal este o arta care se invata in timp. O persoana care se ocupa de recrutare si selectie observa mai bine comportamentul nonverbal si poate lua decizii pe baza acestui comportament. De exemplu, pentru un recruter experimentat, comportamentul nonverbal al candidatului poate fi un punct esential de evaluare, pentru ca practic comunicarea nonverbala nu poate fi blocata. De obicei, evaluarile ulterioare, fie prin testare psihologica sau prin testare situationala, vin sa confirme sau sa infirme ipotezele pe care un recruter si le-a stabilit in urma discutiei cu candidatul.
In ceea ce priveste comportamentul nonverbal al recruterului, acesta va fi foarte bine controlat si standardizat, astfel incat sa nu transpara propriile opinii sau pareri. Cel mai probabil, acesta va fi incurajator, va inspira incredere, creand un cadru prielnic de manifestare.
Limbajul nonverbal ne poate trada la un interviu, dar solutia nu este in nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de baza, deprinderea "gramaticii" si "vocabularului" specific acestui mijloc de comunicare. Studiile au aratat ca, intr-o discutie, interlocutorul este impresionat de mesajul verbal in proportie de 10%, de intonatie si timbru vocal in proportie de 20% si de limbajul corporal in proportie de 70%. De aceea, cunoasterea unor indicatori corporali poate fi un avantaj. Iata cateva exemple privind "vocabularul" nonverbal si semnificatiile aferente.
Inspiratia adanca exprima nevoia de aer si apare ca urmare a unui efort ori a unei solicitari intense traducand tensiune ori pregatirea pentru o confruntare. Expiratia adanca indica in general relaxare, detensionare. Daca este prelungita, poate indica epuizare, daca este scurta si rapida, indica desconsiderare, ingamfare. Foarte importante sunt zonele purtatoare de informatie de la nivelul fetei: fruntea, sprancenele, ochii, nasul, gura si buzele, maxilarul si barbia. Cutele verticale exprima concentrare si interes, ori un efort de vointa; cele orizontale exprima mirare ori confruntare de idei, nevoie de informatie. Pozitia capului este la fel de importanta; poate fi indreptat spre interlocutor si exprima interes si tratare egala a celuilalt. Insa, capul plecat indica teama, nesiguranta, orientare spre sine. Privirea, poate fi directa, exprimand interes pentru comunicare, dar si un caracter direct, incredere in propriile forte, sinceritate. Cea fixa exprima retragere in sine, detasare de real, de ceea ce se intampla in prezent. Privirea mobila "matura" spatiul si dezvaluie efortul activ de cautare a informatiilor, in timp ce privirea "evitanta" indica nesiguranta, timiditate, minciuna. In schimb, privirea pe sub pleoape arata superioritate, desconsiderare sau neincredere. Inaltarea capului indica siguranta, demnitate sau deschidere.
Mainile sunt si ele purtatoare de informatii, foarte importanta fiind strangerea de mana. O strangere puternica exprima forta, dorinta de dominare, dar si degajare, spirit deschis. O strangere slaba arata fie supunere, fie dezinteres, fie caracter ascuns. Un contact mai indelungat este un semn pozitiv, exprimand nevoie de contact direct, eliberarea rapida a mainii interlocutorului exprima dorinta de desprindere ori nerabdare. De aceea, interesanta poate fi compararea celor doua gesturi la inceputul si, respectiv, la sfarsitul unei intrevederi. Mana dusa la gat poate semnifica trairea unei amenintari, cea dusa la gura exprima nevoia de autocontrol, de blocare a unui mesaj nepotrivit, persoana avand grija sa nu spuna ceva ce nu trebuie. Miscarile indreptate spre sine (incheierea si descheierea nasturilor, jocul cu cravata etc.) exprima nevoia de evidentiere (mesajul este de tipul "sunt aici, trebuie sa ma observi"), dar pot trada si o stare de nervozitate.
Astfel, la un interviu, comportamentul candidatului trebuie sa fie dezinvolt si natural. Regulile comportamentului nonverbal pot fi invatate, asa cum se invata regulile de politete, de exemplu, insa nu poate fi controlat in totalitate. Importanta este descifrarea comportamentului intervievatorului si adaptarea la acesta, cu descoperirea simultana a semnalelor false, menite sa induca in eroare. Asadar, secretul unui interviu reusit este autenticitatea si increderea in fortele proprii.