Citește și crește: Spune-mi cine te-a lăudat, ca să-ți spun de ce eșuezi

Poți să-ți amintești o pasiune de-a ta din trecut la care ai renunțat? Sau îți amintești un eșec sau o greșeală pe care ai încercat să o ascunzi de toată lumea ca să nu-i dezamăgești? Acum adu-ți aminte în ce fel te lăudau rudele tale când erai mic. Îți spuneau că ești deștept, frumos, talentat, că semeni cu tata sau cu mama și că sunt tare mândri de tine?

Și aici se rupe filmul. Aici, odată ce am primit o ștampilă care ne-a convenit, s-a instalat, cel mai probabil, mentalitatea fixă. Carol Dweck ne expune tiparele de gândire contraproductive: din momentul în care am primit un calificativ, începe să ne fie teamă să îl pierdem și să dezamăgim. Așa că toată viața alegem situații și anturaje în care să dovedim că suntem așa cum ni s-a spus, deștepți, talentați și tot așa. Asta înseamnă că ne alegem conjuncturi în care ar fi imposibil să pierdem această patalama și în care avem siguranța absolută că nu putem eșua. Evităm orice provocare, orice situație în care să fim criticați, în care să ne expunem lipsurile sau nesiguranțele. Păstrăm convenția cu orice preț. Putem chiar să renunțăm la o pasiune ca să nu cumva să descopere cineva că de fapt nu suntem chiar așa de buni. De fapt renunțăm la orice, dacă nu ne pricepem suficient de bine și nu primim suficiente laude.

Avem impresia că ne-am născut cu o anumită cantitate de inteligență, cu anumite însușiri și abilități și trebuie să ne fofilăm sau să ne pliem pe regulile lumii, ținând cont de aceste însușiri fixe. Nu depunem niciun efort pentru a le crește sau a le îmblânzi. Efortul este destinat celor care nu sunt suficient de inteligenți. Să ne amintim din școală, cei care trebuiau să învețe erau cei proști sau tocilarii. În niciun caz noi, cei talentați, isteți și descurcăreți. Efortul nu este pentru învingători. În plus, dacă eviți efortul, ai mereu o scuză în plus. Dacă nu obții bursa, premiul sau jobul, poți oricând să spui că nu te-ai chinuit suficient. Pentru că știm cu toții cât de incomod este să te străduiești și tot să nu-ți iasă. Am putea noi să ne expunem la așa o umilire publică?

Am putea, dacă nu am vedea-o așa. Există o alternativă. Se numește mentalitatea de creștere. Ea se manifestă liber atunci când, prin educația primită, nu ne-au fost apreciate calitățile, ci munca depusă și evoluția. Aceia dintre noi care au această mentalitate cred că, de-a lungul vieții, acumulezi inteligență, îți croiești drumul și setul unic de abilități prin care ajungi să ai succes. Din această cauză, ei nu vor încerca niciodată să demonstreze că știu sau că pot, ci vor căuta acele situații care îi depășesc și care îi ajută să crească. Ei aleg provocarea. Ei aleg efortul. A fi deștept înseamnă pentru ei a investi timp, atenție, efort pentru a deveni azi mai deștept decât ieri. Eșecul este pentru ei doar un feedback, el are rol de îndrumare: aici ai deocamdată niște lacune. Și ei sunt siguri că acele lacune vor dispărea. Se bucură că au aflat unde sunt și se pun pe treabă.

Oamenii care au mentalitatea creșterii nu se plâng că nu sunt suficient de buni pentru un job, de fapt ei rareori se plâng. Ei fac planuri și devin suficient de buni pentru acel job și orice își doresc să obțină. Acest lucru se poate declina și în domeniul relațiilor. Cei cu mentalitatea fixă au impresia că dacă doi oameni sunt compatibili, atunci relația ar trebui să meargă de la sine. Dacă trebuie să depunem efort și să lucrăm la ea, înseamnă că trebuie să renunțăm, relația are hibe. Marea scindare dintre cele două mentalități este faptul că cei cu mentalitatea fixă cred că dacă au un eșec, întreaga lor viață este afectată, se demonstrează practic că ei înșiși sunt incapabili și caracterul lor este defect. Cei cu mentalitatea flexibilă știu că nu este vorba despre ei, ci doar despre o situație izolată în timp și despre anumite abilități, care pot fi crescute și pot transforma un învins într-un învingător. Dar numai depunând efort.

Desigur că avem ambele mentalități care se manifestă în anumite domenii sau în anumite perioade ale vieții. În Mindset, Carol Dweck ne invită să optăm conștient și constant pentru mentalitatea de creștere și să ne îmbrățișăm potențialul. Citind, vei vedea cum această schimbare se poate manifesta în relații, în business și în educație.

Desigur, poți să nu citești această carte. În fond, tu ești deja deștept, talentat și extraordinar. Sau…

Ștefana Popa, „îmblânzitoarea de cariere”, ne propune serialul „Citește și crește”, un proiect editorial care ne dezvăluie cele mai importante cărți de dezvoltare profesională, precum și învățăturile trase din acestea.