Citeşte şi creşte: Dincolo de paralizie, o tranziţie profesională naturală
Cea mai grea parte din procesul de schimbare profesională este decizia. Pare că urmează să sărim peste o prăpastie şi să facem o schimbare radicală, dificilă şi importantă. Cântărim riscurile, sacrificiile şi promisiunile, închidem ochii şi sărim. Stop. Hai să o luăm de la început.
Herminia Ibarra ne sfătuieşte să mergem pe drumul ocolitor, prin cărările întortocheate care îmbrăţişează schimbarea, devenirea şi numeroasele opţiuni. Panica porneşte din momentul în care începem să facem calcule şi planuri de acţiune.
Ce-ar fi dacă am vedea tranziţia ca pe un moment în care stăm de vorbă cu noi înşine, cu multiplele noastre euri posibile. Hai să facem o listă cu acele căi pe care le-am putea alege. Desigur, la început vom scrie opţiunile raţionale, cele agreate de familia, prietenii şi colegii noştri. Apoi undeva, pe la mijloc, vom ascunde bine bine de tot câteva opţiuni la care visăm în secret, dar nu am vrea să fim judecaţi prea aspru pentru ele, şi apoi acele lucruri pentru care nu am opta niciodată dar le putem pe listă ca să fie completă.
Nu trebuie să facem nicio alegere. Nu avem cum. Concursul dintre euri este nedrept în acest moment. Eul actual sau eurile din trecut sunt clare, în culori vii, cu referinţe, legături, realizări, nuanţe şi experienţe. Eurile posibile sunt şterse, nu au contur, nu au substanţă, sunt compuse din presupuneri, proiecţii, speranţe şi temeri. Acum începe călătoria. Ieşim în întâmpinarea eurilor noastre posibile şi incearcăm să le dăm contur.
Bine bine, dar dincolo de poezie, cum fac asta? Să le numim experimente. Ce-ar fi dacă, înainte să ne dăm demisia, am începe mici experimente care să ne clarifice opţiunile. Cuvântul-cheie este ACŢIUNEA. Herminia Ibarra este convinsă că nu putem face o schimbare până nu acţionăm. Este singurul mod în care eurile pot fi testate, conturate, integrate. Prin acţiune se ajunge la o transformare globală a sistemului nostru de referinţe, a scării noastre de valori, a credinţelor noastre despre ce putem face şi ce nu, despre ce este profitabil, despre ce înseamnă de fapt o anumită profesie. Prin acţiune facem cunoştinţă cu un alt stil de viaţă.
Experimentele ar trebui să fie paşi mici, făcuţi în paralel cu actualul job şi pot fi mici proiecte, voluntariat, colaborări independente, participări la cursuri de formare, intrarea în anumite comunităţi. Victoriile mici şi dese ne ajută să ieşim din starea de paralizie. Nu mai este vorba despre o decizie bruscă, finală, un salt în gol, cu mii de repercusiuni şi riscuri. Din aproape în aproape reuşim să cercetăm teritoriile întunecate, să ne descoperim pe noi înşine, să ne testăm, să ne punem la îndoială presupunerile şi să luăm o decizie naturală, evidentă.
Aveţi multe de descoperit în „Identitatea profesională”, dar nu vă las înainte să vă mai spun ceva. Ceva important. Ieşiţi din cercul vostru social. Încercaţi să găsiţi comunităţi, mentori, sfătuitori sau pur şi simplu prieteni care pot susţine sau ghida noile euri în formare. De multe ori familia şi prietenii apropiaţi ne ţin în loc, fiind speriaţi de repercusiunile unei posibile schimbări. Ne bombardează cu propriile noastre credinţe mai vechi, cu propriile lor presupuneri sau idei fixe şi ne blochează. Când reuşim să ne îmbogăţim sau să ne schimbăm cercul de cunoştinţe, apare ceva nou şi valoros: sentimentul de apartenenţă. Conştientizăm în acel moment că nu suntem singurii care au trecut printr-o tranziţie, că nu suntem singurii care caută un alt drum, că nimic din această căutare nu este greşit.
Va pun în braţe cartea „Identitatea profesională” şi vă las cu o învăţătură preţioasă spusă de Bilbo Baggins în „Lord of the Rings” – „All that is gold does not glitter. Not all those who wander are lost”. Caută, citeşte şi creşte!