Cine sunt de vină: Profesorii sau elevii?
Profesorii dau vina pe elevi și afirmă că nu ar fi interesați să studieze. Elevii dau vina pe profesori, considerând că aceștia nu știu cum să îi atragă spre studiu. Părinții dau vina pe minister și pe deciziile absolut haotice pe care le ia, doar pentru a bifa o modificare și o încercare de reformă în decursul guvernării.
Ar fi bine să vedem care este partea de vină a fiecăruia, pentru că situația actuală nu poate fi pusă în brațele unui singur grup. Pasând vina, nu se ajunge niciodată la un consens, iar situația precară a învățământului se va păstra sau poate chiar va evolua.
Elevii
Încă de la cele mai mici vârste copiii trebuie îndrumați spre studiu. Este singura lor preocupare pe lângă joacă, dar și asta are un rol educativ. Dacă la început sunt curioși, pe traseu interesul se pierde. Cauzele sunt multiple: din comoditate, din cauza influențelor exterioare care arată că și fără carte poți ajunge „mare”, din dorința de a fi la fel ca ceilalți sau pentru că nu mai e la modă să înveți, atât timp cât găsești orice pe internet. Venind cu studenți și elevi în autobuz, am auzit cum erau catalogați profesorii. Cei care dădeau examene grele și țineau de materie erau niște „monștri” care nu făceau decât să îi chinuie. Profesorii care nu puneau absențe și te lăsau să copiezi la examen făceau parte din categoria „super profesori”. Poate că mintea lor nu e pregătită să vadă dincolo de aparențe și de intențiile bune ale profesorilor, dar după terminarea studiilor, lipsa unui baze de cunoștiințe îi va lăsa pe dinafară la angajare. Elevii sunt obișnuiți să critice profesorii (folosind apelative multe și urâte), fără o analiză anterioară a propriei persoane. Poate că vina este doar a lui, pentru că nu reușește să aprofundeze o anumită materie. Ceea ce am mai observat este și doza de încredere exagerată în propriile puteri, care poate duce de multe ori la eșec.
Profesorii
Este adevărat că au salariile mici, dar asta nu ar trebui să îi împiedice în a-și desfășura activitatea. Orele, indiferent de materie, ar trebui să fie atractive. Am văzut profesori care recitau cursul, reușind să creeze o atmosferă monotonă și plictisitoare. Ca să nu mai spun de cei care citesc fiecare cuvânt din carte și te obligă să scrii tot. Așa nu!
Acum, o dată cu noile tehnologii, proiectorul a ajuns la putere. Indiferent că este o materie la care lucrezi cu formule și trebuie să scrii și să gândești, totul este afișat pe ecran. Matematica și fizica au ajuns materii la care, în timpul orelor, trebuie să lecturezi. Această practică este des întâlnită în facultăți. Când eram la școală, calculatoarele nu prea existau.
Cum își poate imagina un profesor că materia astfel predată poate fi învățată de elev? Într-adevăr este ușor, bagi stick-ul, stai pe scaun și citești. Trebui folosite aceste metode moderne doar acolo unde se poate.
Mai sunt și prefesorii care nu știu materia. E normal și omenesc, dar cel puțin ceea ce predai să o faci corect și complet.
Sunt multe lucruri care se pot imputa profesorilor: lipsa de profesionalism, lipsa interesului, tratarea elevilor în mod necorespunzător, lipsa de respect față de elevi și multe altele. Problema e mult mai complicată, iar un singur articol este insuficient.
Părinții
Părinții ar trebui să se concenteze în primul rând pe cei 7 ani de acasă. Aici se pune baza educației, iar deprinderile din copilărie îi vor ajuta să progreseze în viață. Copii cu limbaj și comportament urât sunt destui. Poate așa eram și noi, dar acum nu ne dăm seama. Dacă de mici le sunt inoculate niște idei despre ceea ce este bine să faci, despre muncă și despre studiu, atunci parcursul le va fi mult mai ușor. Profesorii sunt cei care îi determină să studieze, iar părinții le oferă educația.
Studiul înseamnă muncă și mulți copii sunt obișnuiți să primească totul pe tavă. Lor le va fi foarte greu să învețe. Un elev ar trebui să învețe singur mai mult de 50%, profesorul oferindu-le doar baza. Știu că părinții au pretenția de la copii de a știi totul, dar dacă ei nu sunt deprinși să muncească, să descopere și să afle, atunci a cui este vina? Absolut niciodată părinții nu își asumă vina atunci când copiii lor au parte de eșecuri în școală și în carieră.
Copiii văd exemple de oameni care fără educație au ajuns foarte sus pe scara socială. Pe bună dreptate, ei se vor întreba la ce le va folosi atâta învățătură dacă X a ajuns mare și fără școală. Părinții au datoria să le combată aceste idei. Fără muncă și cinste NU te poți descurca. Asta ar trebui să fie cea mai importantă lecție primită de la părinți. Contraexemple sunt destule, dar părinții au datoria să înlăture aceste influențe.
E foarte ușor să lași copilul la calculator în timp ce tu îți vezi de propriile preocupări. Educația nu va veni din monitor, iar parcursul din școală și ulterior cel din viață nu va fi cel mai potrivit. Părinții trebuie să îşi asume educația copiilor.
Ceea ce am spus mai sus este doar vârful icebergului. Problema este mult mai complexă, discuția trebuie să se întindă pe multe pagini. Cel mai important este ca fiecare să își asume partea de vină pentru starea sistemului de învățământ și pentru rezultatele elevilor. De autorități nu am spus nimic, tocmai pentru că se cunosc atât de bine toate neregulile.
Oprescu Gabriel