Cele 3 chei care ne ajută să luăm decizii (mult) mai bune

Cercetătorul Roy Baumeister a aflat că simplul act de a lua decizii ne diminuează în mod progresiv capacitatea de a lua decizii bune. Începem să simţim aşa numita “oboseală în luarea deciziilor”. Mai rău: adesea nici măcar nu suntem conştienţi că suntem obosiţi şi că ne este afectată abilitatea de a lua decizii.

Şi iată cum compensează creierul nostru: în nici mai mult nici mai puţin de 95% din timp, ia deciziile automat, în virtutea obişnuinţei sau pur şi simplu ca reacţie la stimulii externi.

Atunci ce ne-ar trebui ca să luăm nişte decizii mai bune, conştient şi intenţionat, într-o lume în care gama de lucruri din care trebuie să alegem pare infinită?

Răspunsul începe cu conştientizarea. Primul obstacol pe care trebuie să-l depăşim este să rezistăm impulsului de a reacţiona automat. Multe dintre cele mai proaste decizii le luăm de regulă după ce ne-a stârnit ceva – adică ceva sau cineva ne-a împins în zona emoţiilor negative şi am reacţionat instinctiv, “împinşi” de hormonii noştri de stres şi aflaţi în starea de “luptă sau fugi”.

O asemenea reacţie e ideală când te atacă un leu, dar nu e tocmai utilă în viaţa de zi cu zi. În cea mai mare parte a timpului, e mult mai logic şi mai sănătos să trăim după regula de aur a factorilor declanşatori: nu face nimic din ceea ce simţi că eşti împins automat să faci.

Dacă răspunzi dintr-un impuls necontrolat, nu ai făcut o alegere intenţionată. S-ar putea să ţi se pară, pe moment, că ai făcut ceea ce e corect – chiar justificat – dar e mult mai probabil ca o asemenea decizie să exacerbeze problema decât să o rezolve.

Iată mai jos cele trei chei ale deciziilor bune:

1. Prima cheie este să nu iei decizii proaste. Iar asta începe cu conştientizarea – adică să fii mai atent la semnalele prin care corpul tău te avertizează că te simţi ameninţat. Cele mai comune semnale sunt senzaţia de tensiune sau contractare în orice parte a corpului, respiraţia din ce în ce mai rapidă şi faptul că treci prin emoţii precum furia şi frica. Or, simplul fapt că ai nişte emoţii intense nu înseamnă că trebuie să şi reacţionezi, or să treci la fapte, în baza lor.

Fă altceva mai benefic pentru tine: când recunoşti aceste semnale ale corpului tău, respiră adânc de câteva ori – inspiră până numeri la trei, expiră până numeri la şase. Apoi concentrează-ţi atenţia pe labele picioarelor, iar asta “te va readuce cu picioarele pe pământ”, înapoi la realitate.

Tot ceea ce faci de fapt este să câştigi timp, pentru că numai după ce îţi vei linişti sistemul fiziologic vei putea să gândeşti clar şi să reflectezi la modul cel mai bun în care poţi răspunde.

2. Următorul pas este să-ţi cultivi capacitatea de a vedea lucrurile în perspectivă. Ţine cont de faptul că părţile primitive ale creierului nostru nu sunt “cablate” să ia în considerare viitorul şi au tendinţa de a căuta sursa cea mai imediată de satisfacţie, calea care implică cea mai mică durere şi cel mai mic disconfort. Mult prea adesea, ne folosim cortexul prefrontal ca să găsim o justificare raţională pentru alegerile noastre mioape, luate pe termen scurt, în loc să prevedem ce consecinţe vor avea în viitor.

De exemplu, îţi spui “n-are nimic dacă mănânc desertul ăsta, fiindcă am fost la sală azi dimineaţă”, chiar dacă a fost doar prima oară din luna aceasta când ai făcut gimnastică, iar desertul este al 10-lea din acelaşi interval de timp. Sau te convingi că trebuie să amâni o sarcină de serviciu dificilă ca să răspunzi unor emailuri pe care le consideri mai urgente – doar pentru ca atunci când, în sfârşit, te apuci şi de treaba mai grea, să îţi dai seama că eşti prea obosit ca să mai faci ceva.

Soluţia este să îţi pui o întrebare simplă de fiecare dată când trebuie să iei o decizie grea: care dintre alegerile pe care le pot face îmi va aduce cea mai mare valoare şi, în timp, va răspunde acelor nevoi care sunt cele mai importante pentru mine? Ca să simplific lucrurile, precizez că există cazuri în care pur şi simplu trebuie să faci ceea ce este cel mai urgent. Dar, la fel de bine, e uşor să-ţi spui că ai mereu cerinţe urgente la care trebuie să răspunzi imediat şi să nu-ţi laşi timp să stabileşti care lucruri sunt prioritare pentru tine şi, chiar dacă sunt mai greu de făcut, ar adăuga cu adevărat valoare vieţii tale.

Una dintre soluţii este să-ţi programezi treburile cele mai importante pentru începutul zilei, când în mod obişnuit ai cea mai multă energie, iar cerinţele care se acumulează în decursul zilei sunt încă puţine.

3. Cea mai mare dificultate căreia trebuie să îi facem faţă noi toţi este să decidem cum să facem ce trebuie – mai ales când nu e neapărat în interesul nostru imediat. Iar pentru aceasta e nevoie să ştim ce anume ne reprezintă. În acest caz, lucrul de care ai cea mai mare nevoie este convingerea, fiindcă alegerea de a face ce trebuie ar putea însemna să faci sacrificii şi să suporţi starea de disconfort.

E, de fapt, diferenţa dintre a face ceea ce te face să te simţi bine pe moment – iar pentru asta sunt suficiente, de exemplu, şi câteva beri – şi a face ceea ce te face să te simţi bine cu privire la cine eşti şi cine vrei să devii.

Dacă preţuieşti cu adevărat onestitatea, îl avertizezi pe un client să nu cumpere un produs în privinţa căruia ai îndoieli, chiar dacă asta înseamnă să ratezi o vânzare? Dacă eşti dedicat bunătăţii şi consideraţiei faţă de ceilalţi, îţi ajuţi prietenii aflaţi într-un necaz, chiar dacă te simţi epuizat şi împovărat de câte ai de făcut?

Încă o dată, poţi începe punându-ţi o întrebare simplă, sau două: ce aş face în acest caz, comportându-mă la nivelul sinelui meu cel mai înalt? Cine vreau să fiu cu adevărat? Ca să-ţi integrezi valorile în comportamentul de fiecare zi va trebui să ai curajul de a-ţi depăşi impulsurile care vin de la părţile mai primitive ale creierului tău.

Gândeşte-te pentru o clipă la cineva care a declanşat recent emoţii negative profunde. Cum ai reacţionat? Felul în care te-ai comportat ţi-a adus ceea ce ţi-ai dorit cu adevărat? A fost în concordanţă cu cine îţi doreşti să fii?

Ţine minte: întotdeauna avem de ales în privinţa modului în care ne comportăm. Provocarea pe care viaţa ne-o pune în faţă mereu este să continuăm să ne depăşim limitele.

Tony Schwartz este preşedinte şi CEO al companiei de training şi consultanţă The Energy Project, precum şi autorul cărţii “Atinge excelenţa în orice faci”.