Cautatorul de comori… scrise
Pentru un iubitor de carti, anticariatele sunt repere importante in geografia Bucurestiului. Zona Universitatii este cea mai bogata din acest punct de vedere, insa "harta" a inceput sa se largeasca tot mai mult in ultimii ani. Unul dintre anticariatele care sunt foarte bine puse in relief, atat prin locatie (situat fiind pe Calea Mosilor, in apropierea intersectiei cu Bulevardul Carol), cat si prin arhitectura (este gazduit de o cladire interbelica), dar mai ales prin calitatea cartilor sale, este anticariatul Artis.
Viorel Popescu se mandreste cu faptul ca detine, impreuna cu asociatul sau mai tanar, cel mai vechi anticariat particular din Bucuresti. Chiar daca in actualul sediu se afla doar de trei ani, in martie 1992, cand si-a deschis firma, nu existau decat anticariatele de stat. Compania de Librarii si Anticariate Bucuresti, institutia care a preluat vechile anticariate ale statului, a renuntat la ele unul cate unul, fiind inlocuite de-a lungul anilor de magazinele particulare de carte veche: anticariatul Noi, Lucretius, Curtea Veche, Sala Dalles, anticariatul din Teatrul National sau, mai recent, anticariatele din Pasajul Universitatii, cel de pe strada Doamnei etc.
Pana in 1990, Viorel Popescu s-a ocupat doar sporadic de comertul cu carte veche. Pe vremea aceea, anticarul de astazi practica profesia sa de baza: topografia cadastrala. Mergand foarte mult prin tara in interes de serviciu, ii facea placere intotdeuna sa cumpere cate o carte sau un obiect vechi, din diverse talciocuri sau targuri, pe care ulterior le vindea. Pentru anticarul de pe Calea Mosilor, revolutia a insemnat posibilitatea de a incepe o mica afacere, care sa-i asigure independenta.
Viorel Popescu isi aminteste cum, la inceput, statea cu masuta plina de carti in Pasajul Universitatii, de la 7 dimineata pana la 8 seara, suportand dispretul celor care se intorceau de la serviciul la stat si care ii trimiteau pe anticari sa munceasca, sa nu stea degeaba. Majoritatea proprietarilor de anticariate din prezent, spune Viorel Popescu, au inceput asa: cu masuta in pasajul de la Universitate. La un moment dat, au incercat chiar sa convinga primaria sa organizeze pasajul in sistem buchinist, dar primarul general de atunci le-a acordat "o audienta intre doua usi": "A iesit pe o usa si, pana sa intre pe cealalta, ne-a spus: Voi, cei cu cartile, nu sunteti productivi, apucati-va de altceva".
In conditiile in care chiriile spatiilor comerciale din zona centrala a orasului sunt extrem de mari, este destul de greu sa rezisti cu o afacere de tip anticariat. Cei doi asociati de pe Calea Mosilor au reusit sa obtina spatiul actual de la Primaria Capitalei. "Chiria este rezonabila, primaria a incercat sa faca mici diferente intre un comert cu bijuterii sau blanuri de lux si un comert de carte veche", spune Viorel Popescu. O perioada mai lunga de timp, anticariatul a functionat in holul unuia dintre partidele politice: "Noi le asiguram o fatada culturala, eleganta, iar ei ne ofereau spatiul".
Ca majoritatea anticariatelor care se respecta, magazinul de pe Calea Mosilor practica un comert selectiv, "gazduind" doar cartile valoroase. "Valoarea" unei carti nu se rezuma doar la perspectiva bibliofila, deoarece in anticariatul Artis sunt expuse si carti obisnuite, mai recente. Nici nu acopera doar aspectul financiar, deoarece sunt tratate cu respect si pretuite asa cum se cuvine si lucrari importante din punctul de vedere al continutului, dar al caror pret de piata este relativ scazut.
De fapt, valoarea unei carti vechi ia in calcul extrem de multe aspecte, pe care nu ajungi sa le cunosti decat dupa multi ani de "studiu" zilnic. "Desi la prima vedere pare a fi un lucru facil, profesia de anticar inseamna foarte multa munca", spune Viorel Popescu.
Daca ne referim la cartile de colectie, conteaza nu doar anul aparitiei, ci si tirajul (acolo unde acesta se cunoaste), raritatea cartii pe piata (care este altceva decat tirajul, depinzand de "istoria" personala a fiecarui titlu), faptul ca este ilustrata sau nu, starea in care a rezistat timpului si multe alte aspecte. Uneori, este apreciata legatura deosebita a unei carti, alteori colectionarii sunt dispusi sa cumpere un anumit volum doar daca isi pastreaza copertile originale. Nici sursa din care provine cartea nu este indiferenta: ex libris-ul unei biblioteci celebre sau initialele unui personaj istoric important, incrustate pe cotorul cartii, pot atarna greu in pretuirea unei carti.
Anticarul este cel care trebuie sa cantareasca toate aceste lucruri si sa decida care este cota fiecarei carti. El trebuie sa vada daca este vorba de prima editie a unei lucrari, daca volumul este numerotat, facand parte dintr-un tiraj limitat, daca hartia pe care este tiparit este una de lux etc. De aceea, anticarul nu se poate limita doar la a cunoaste foarte bine piata cartii, ci trebuie sa aiba si cunostinte solide de cultura generala, de istorie, mai ales, si de istorie literara. Este obligatoriu, de asemenea, sa cunoasca macar elementar engleza, franceza sau germana si sa poata descifra caracterele chirilice, pentru a se putea ocupa de carte veche romaneasca. Din dorinta de a se perfectiona in evaluarea cartilor, cei doi asociati ai anticariatului Artis s-au specializat fiecare in domenii diferite. Viorel Popescu cunoaste mai bine zona cartilor de drept, cartea veche romaneasca si stiintele militare, in timp ce colegul sau este mai familiar cu cartea veche straina si cu domeniul stiintelor exacte. "Suntem obligati sa citim in permanenta lucrari de specialitate, cataloage, afirma Viorel Popescu, mai mult chiar decat cei de la Academie. In aceasta meserie, nimeni nu-ti da informatiile de care ai nevoie, trebuie sa le cauti de unul singur".
Fiecare piesa deosebita care trece prin magazin – carti, tablouri sau obiecte de arta – este fotografiata inainte de a fi vanduta, cei doi asociati intentionand sa editeze in viitor un catalog de prezentare al anticariatului. Acesta va trebui sa contina si preturile reale de vanzare, spune Viorel Popescu, deoarece multi dintre colectionari traiesc cu impresia eronata ca preturile sunt foarte mari. "Colectionarii, mai ales daca sunt persoane publice, evita sa intre in anticariat si prefera de multe ori sa cumpere de la intermediari care le speculeaza buna credinta".
De-a lungul timpului, au trecut prin mana lui Viorel Popescu, ca a oricarui alt anticar cu state vechi in meserie, carti cu semnaturi deosebite: Nicolae Iorga, Panait Istrati, Tudor Arghezi, Nichita Stanescu si multi altii. Si-ar fi dorit sa aiba si autograful lui Caragiale, insa "acesta este fantastic de rar, scriitorul nu prea avea chef sa scrie dedicatii pe cartile sale". Cel mai pretios document-manuscris pe care anticariatul il detine in prezent este o scrisoare semnata Salvador Dali, estimata la 5.000 de dolari.
Printre cartile foarte bine cotate in ultimii ani, spune Viorel Popescu, sunt cele ale scriitorilor romani interbelici care au apartinut miscarii de avangarda. "Acestia au fost deschizatori de drumuri, tirajele in care isi scoteau lucrarile erau extrem de mici (cateva sute de exemplare) si multe dintre cartile lor au fost distruse in comunism".
Cele mai multe dintre tablourile expuse deasupra rafturilor, ca si o mica parte dintre carti, sunt comercializate in regim de consignatie. Atunci cand proprietarii stiu ca au obiecte de valoare, solicita sume mult prea mari pentru ca achizitia directa sa fie profitabila pentru anticar. Deoarece unele carti sau tablouri pot astepta multa vreme, chiar si ani in sir, pana sa-si afle cumparatorul, este mai rentabil ca piesele respective sa fie pastrate in consignatie. Chiar daca anticariatul nu castiga in acest caz mai mult de 30% din pretul de vanzare al obiectului de arta. In cazul in care cartile sau tablourile sunt achizitionate direct, adaosul comercial poate sa mearga pana la 100%.
De-a lungul anilor, anticariatul Artis a achizitionat biblioteci senzationale, care au apartinut unor colectionari remarcabili: Viorel Popescu isi aminteste de biblioteca unui profesor de liceu, autor printre altele al unui dictionar etimologic: "Dupa moartea acestuia, sotia a incarcat intr-o masina un dulap intreg de manuscrise si le-a aruncat. A zis ca nu are ce face cu atata hartie scrisa. Cartile le-am luat en gros. Cu valori deosebite intre ele: autografe, piese rare, carti de pe la 1700 in conditii foarte bune".
Din pacate, foarte multe biblioteci particulare, continand colectii remarcabile de carte veche, au avut parte de un destin nefericit. De la punerea pe foc din anii '50 sau infundarea in depozitele Securitatii, pana la condamnarea la reciclare de catre mostenitori ignoranti. Ceea ce face anticarul autentic este sa descopere aceste carti si sa le puna la dispozitia celor care stiu sa le aprecieze.