Cât de valoros este patrimoniul istoric de la Roşia Montană?

Arhitectul Şerban Cantacuzino este preşedintele fundaţiei Pro Patrimonio. De câţiva ani, domnul Cantacuzino şi fundaţia sa, promovează dezvoltarea durabilă, conservarea patrimoniului, dezvoltarea agriculturii, a industriei locale şi a turismului la Roşia Montană. Fundaţia s-a opus şi se opune proiectului minier RMGC. „A existat o perioadă când Ministerul Culturii voia salvarea patrimoniului de la Roşia Montană şi includerea întregului sit în patrimoniul UNESCO“, spune Cantacuzino. Kelemen Hunor, fost ministru al culturii, a cerut asociaţiei ProPatrimonio să pregătească dosarul necesar procesului de includere în UNESCO.

Ministrul a cerut un raport despre importanţa patrimoniului arheologic al Masivului Cârnic şi a solicitat trei arheologi de renume internaţional. Doi de la Universitatea din Oxford şi unul de la Universitatea din Leicester. A adăugat că Ministerul Culturii nu are bani să plătească pentru raport şi l-a întrebat pe Cantacuzino dacă ar putea să găsească banii. ProPatrimonio a plătit pentru raport. Arheologii au vizitat Roşia Monană şi au scris raportul, dar nu a primit nici până acum o copie a acestuia. Asociaţia a dat în judecată Ministerul Culturii în baza legii 52/2003, privind transparenţa decizională şi pe cei trei profesori arheologi, iar acum aşteaptă rezultatul.

Dintr-un motiv bizar, raportul este considerat secret. Se pare că experţii englezi au semnat un contract de confidenţialitate cu Ministerul Culturii, deşi raportul a fost finanţat de Fundaţia Pro Patrimonio. Astfel, ministerul a blocat procesul de includere a sitului de la Roşia în Patrimoniul UNESCO. Potrivit lui Şerban Cantacuzino, Ministerul Culturii a convocat compania canadiană RMGC şi le-a propus o afacere, care ar valoara câteva milioane de dolari, de vreme ce deţinea un raport care dă o mare importanţă Masivului Cârnic. Se bănuieşte că raportul arată cât de important este patrimoniul şi tocmai de aceea nu este făcut public. Dacă nu ar fi fost important, RMGC ar fi promovat acel raport în mass-media, susţine Cantacuzino. „Ministerul nu este transparent şi lucrează pentru Gold Corporation“, explică Şerban Cantacuzino. Contractul este încheiat între cei trei experţi şi Ministerul Culturii, iar litigiul se află în justiţie şi în prezent.

Arhitectul Şerban Sturza, vicepreşedinte al OAR şi director executiv al Fundaţiei Pro Patrimonio, suţine că proiectul minier va afecta peste 20 de kilometri pătraţi din suprafaţa comunei Roşia Montană, care se întinde pe 4 200 de hectare.

Patrimoniul de la Roşia Montană

Ministrul Daniel Barbu invoca recent în presă un paragraf dintr-un alt raport, alcătuit de data aceasta de A.R.A.(Asociaţia „Arhitectură. Restaurare). Barbu enumeră daunele provocate în perioada comunistă patrimoniului cultural de la Roşia Montană. Printre ele, dispariţia instalaţiilor de procesare a minereurilor (şteampurile), decapitarea Masivului Cârnic, prin exploatare în carieră deschisă în anii ‘70, şi demolarea unor construcţii cu valoare istorică. „Dar nu astea sunt concluziile studiului“, spun cei de la A.R.A. Sistemul de exploatare, care conservă urme semnificative, se întinde pe circa trei milenii.

Începând din preistorie, continuând cu epoca romană – când se dezvoltă un sistem sofisticat de galerii subterane -, şi, cu perioada medievală modernă, când sistemul a fost amplificat şi diversificat, generând unul din cele mai importante situri culturale din România. La acestea se mai adaugă Târgul Minier, cu caracteristici arhitecturale şi urbanistice excepţionale şi, evident, peisajul natural, plus alte monumente ale naturii, care sunt şi ele clasate. Valoarea acestui patrimoniu e asumată larg la nivel internaţional. De pildă, există o scrisoare semnată de 1038 de specialişti din domeniul ştiinţelor clasice (arheologi, istorici de artă, epigrafişti şi istorici), care au girat valoarea sitului de la Roşia Montană.

Din 2002, ICOMOS Europa Nostra, consiliul internaţional pentru monumente şi situri – unul dintre organismele consultative ale UNESCO pe probleme de Patrimoniu Mondial -, a emis câte o rezoluţie referitoare la situl Roşia Montană la fiecare adunare generală, cerând autorităţilor române să pornească procedura de evaluare în vederea înscrierii în Patrimoniul UNESCO şi, totodată, oprirea proiectului minier. În plus, consiliul solicita şi schimbarea politicii de gestionare şi dezvoltare a zonei Roşia Montană. Anul acesta, Europa Nostra a introdus Roşia Montană pe lisita celor mai periclitate situri europene din programul 7 Most Endangered.

„Ministrul Culturii susţine că nu există nicio problemă cu patrimoniul de la Roşia Montană, acesta fiind protejat prin măsurile prevăzute în proiectului minier RMGC“, afirmă arh. Ştefan Bâlici. „Şi că nu se va distruge nicio galerie romană“.

Patrimoniul de la Roşia Montană este distribuit pe un teritoriu vast, Valea Roşiei, pe care se dezvoltă aşezarea, şi patru munţi care o flanchează şi unde se găsesc sistemele de exploatare subterană şi de suprafaţă. Aceşti patru munţi ar urma să fie transformaţi în cariere dacă proiectul ar începe. Galeriile romane, care acum sunt monumente istorice, împreună cu întreg sistemul subteran de exploatare din Masivul Orlea – sau cele din Masivul Cârnic -, ar urma să fie distruse.

Înscrierea în Patrimoniul Mondial

Procesul de înscriere a unui sit în patrimoniul mondial se desfăşoară în două etape: prima are valoarea unei declaraţii de intenţie din partea Statului (înscrierea pe Lista Indicativă), iar cea de a doua este realizarea dosarului, care este complex şi necesită implicarea a numeroase oragnizaţii şi părţi interesate. Dosarul este transmis apoi către organizaţii precum ICOMOS Europa Nostra.

A.R.A. a realizat dosarul necesar pentru prima fază, adică pentru înscrierea Roşiei Montane în Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial. Un formular tip care cuprinde informaţii cu privire la caracterizarea sitului, evaluarea în raport cu criteriile stabilite prin normele conveţiei de aplicare a Patrimoniului Mondial şi comparaţia cu alte situri similare înscrise în această listă. Toate aceste informaţii au fost puse la dispoziţia Ministerului Culturii, prima dată în anul 2008 şi a doua oară în anul 2010. Ministrul nu trebuia decât să expedieze dosarul către UNESCO, susţine A.R.A.

Au apărut apoi zvonuri cum că dosarul s-ar fi pierdut sau că nu corespunde criteriilor. Pe de altă parte, ministrul Daniel Barbu insistă că nu ar exista niciun dosar la minister sau că nu ar fi îndeplinite condiţiile de integritate şi autenticitate, practic, o neconcordanţă în declaraţii. În comunicatele de la Ministerul Culturii se precizează că doar comunitatea locală ar avea dreptul, conform convenţiei Patrimoniului Mondial, să facă propuneri pentru înscrierea în UNESCO, spune A.R.A. Ceea ce este fals, susţine asociaţia, deoarece lista UNESCO reuneşte proprietăţi culturale sau naturale de relevanţă mondială, nu locală.

Cu toate acestea, asociaţia Alburnus Maior, care reprezintă interesele localnicilor din Roşia Montană, susţine demersul înscrierii în Patrimoniul Mondial a sitului. Desigur, autorităţile locale din Roşia Montană nu susţin acest demers, deoarece, potrivit lui Ştefan Bâlici, sunt total subordonate discursului companiei RMGC.

Pe de altă parte, Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că RMGC i-a înmânat estimări din care reiese că ar fi investit 32 de milioane de dolari la Roşia Montană, el arătând că statul român nu are o autoritate care să confirme suma, anunţă Mediafax. Barbu susţine că RMGC a restaurat deja 20 de imobile monument istoric, dintre cele 41 care beneficiază de acest statut, dar doar imobile care îi aparţin.