Cât de politizată poate fi o măsură de depolitizare

Interesant este că Ordonanţa de Urgenţă modifică Legea 356/2003 prin care se stipula că ICR funcţionează sub autoritatea Preşedintelui României, care, după cum bine ne aducem aminte, în acea perioadă era Ion Iliescu. Guvernul de atunci considera că ICR trebuie să funcţioneze sub autoritatea şefului statului, pentru că numai aşa i se putea garanta autonomia şi nepolitizarea. Acum, însă, alianţa USL consideră că tocmai autoritatea şefului statului politizează ICR, iar trecerea lui sub umbrela Senatului este, dimpotrivă, o depolitizare. Dar toate aceste lucruri deja le cunoaşteţi.

Joi, 14 iunie, la sediul ICR din Aleea Alexandru s-a organizat o conferinţă de presă în mare grabă, pe care a găzduit-o, cum era de aşteptat, Horia-Roman Patapievici, preşedintele instituţiei. Oameni importanţi din cultura română, precum Cristi Puiu, Andrei Şerban, Alexandru Solomon sau Thomas Ciulei s-au prezentat la faţa locului să sprijine conducerea ICR aproape mai repede decât au venit jurnaliştii să relateze. Patapievici a început conferinţa de presă spunând că actualul preşedinte al României nu a avut niciodată vreo intervenţie în activităţile ICR. Astfel, festivalurile de film, târgurile de carte, expoziţiile, concertele şi alte activităţi organizate de cele 17 filiale ICR din întreaga lume nu au primit niciodată vreo intervenţie din partea Preşedinţiei. Lucru pe care nu cred că îl bănuia nimeni prezent la conferinţă, şi probabil nici măcar premierul Ponta. Cum spuneam, cele 17 institute care funcţionează în multe locuri din lume, marea lor majoritate în Europa, plus Israel şi SUA, organizează anual sute de evenimente culturale cu un buget total de 10 milioane de euro, cum a fost în anul 2011. Este dificil să spun care este cel mai cunoscut eveniment organizat de ICR, însă primele exemple care îmi vine în minte sunt Festivalul de Film de la New York, Noaptea Institutelor Culturale de la Bucureşti şi standul României la Festivalul de Film de la Cannes. Desigur, mai sunt lansările de carte, concertele şi spectacolele din Berlin, Istanbul, Paris, Londra, Madrid, Tel Aviv etc. Multe voci din presa culturală din România, dar şi artiştii, susţin că ICR este o instituţie care funcţionează impecabil. Ei au folosit cuvântul brici. Nu mă îndoiesc că acest lucru chiar se întâmplă în multe dintre filialele ICR. Desigur, este posibil că prin alte locuri să nu funcţioneze chiar brici, dar este foarte greu de verificat de la Bucureşti şi spun acest lucru nu pentru că aş avea vreo informaţie, ci pentru că nu trăim într-o lume perfectă. Cert este că, faţă de alte instituţii, gen CNSAS sau CNA, ICR nu a stârnit controverse, poate cu excepţia episodului poneiului-personaj artistic. Problema nu este asta, ci intenţia guvernului de a schimba liderii oricărei instituţii, indiferent dacă funcţionează bine sau prost, pe criterii strict politice. Un manager bun nu s-ar grăbi niciodată să schimbe conducerea unui departament din companie dacă acesta funcţionează, mai ales când are multe alte departamente care sunt administrate foarte prost. Ceea ce vreau sa spun este că uneori intenţia politică sfidează raţionamentele logice ale bunei funcţionări, iar acest lucru nu poate fi decât păgubos. Apoi, nu avem de unde să ştim că ICR va funcţiona bine sub autoritatea Senatului, care tocmai asta pare că va face, adică va politiza o instituţie culturală care ar fi de preferat să rămână independentă.