Cât de important este să vină ambulanța la timp

În iunie 2014, lucrurile s-au schimbat. Tatăl ei a aflat că are cancer – un diagnostic pe care nu îl suspecta nimeni –, așa că Adela și-a petrecut lunile de vară pe holurile unui spital din Cluj.

„Nu pot descrie durerea și neputința simțite atunci. Sunt obișnuită să țin lucrurile sub control, să mă zbat pentru a rezolva provocările ce-mi apar… Cu toate astea, în acele momente, viața părintelui meu drag era în mâinile unor străini”, mi-a povestit ea.

„Din fericire, situația tatălui meu a avut finalul dorit. Însă în săptămânile petrecute la Chirurgie III, le-am văzut pe toate: oameni chinuiți de bolile proprii sau de suferința celor dragi, oameni bucuroși că au reușit să mute ceea ce li se părea că sunt munți sau oameni zdrobiți de durere și tristețe. Dar cel mai trist mi s-a părut să văd oameni care, pe lângă grija sănătății, erau chinuiți de gândul că nu au bani să depășească momentul. M-am bucurat atunci că părinții mei sunt oameni înţelepți. Au știut să își asigure o sumă de bani, așa încât singura noastră prioritate din acea perioadă a fost însănătoșirea lui tata, fără să ne frământe gândul că ne luăm de la gură pentru ca el să se facă bine. Am înțeles atunci că la Aegon nu am un job, am o misiune. Şi sunt norocoasă că se potrivește cu cea a companiei pentru care lucrez: îmi doresc să-i ajut pe oameni să-și asume responsabilitatea propriului viitor financiar.”

Să fim înțeleși, clinica în discuție e una dintre cele mai bine dotate din țară, cu doctori buni și onești. Cu toate astea, odată cu spitalizarea apar cheltuieli inevitabile. Și nu vorbim de sume neglijabile.

Cu toate că fiecare dintre noi am trăit sau am auzit o poveste similară cu cea de mai sus, studii recente ale prestigioasei companii de cercetare GfK România au reflectat o realitate îngrijorătoare pentru România: conaționalii noștri nu-și fac asigurări de viață și nu se pregătesc pentru momente precum cel prin care a trecut colega mea.

Voi încerca să explic în continuare ce cred eu că stă de fapt în spatele acestei situații și o să îmi permit să vă reamintesc care sunt principalele tipuri de asigurări de viață, în caseta alăturată.

Revenind la decizia românilor de a nu se asigura…

Cele mai frecvent întâlnite argumente pentru care conaționalii noștri nu își fac asigurări de viață sunt „nu îmi permit” și „nu am încredere”, conform GfK. Din punctul meu de vedere, aceste argumente nu se susțin și vă voi explica în continuare de ce.

Există în România asigurări de risc care pleacă de la un cost de câțiva lei pe lună. Aegon, de exemplu, distribuie prin Banca Transilvania un produs care costă între 5 și 15 lei lunar, în funcție de riscurile pentru care asiguratul vrea să fie acoperit. Astfel, în caz de deces sau invaliditate din accident, suma primită este de 40.000 de lei, iar pentru fiecare zi de spitalizare, asiguratul primește 50 de lei.

Unii dintre voi veți spune că suma sau riscurile acoperite nu sunt suficiente. Eu vă voi spune că astăzi, în România, există produse potrivite oricăror nevoi și așteptări – la Aegon sau la alte companii. Ceea ce ne lipsește unora este asumarea responsabilității că o asigurare de viață ține de un minim de „igienă financiară” a fiecăruia dintre noi. Dacă o aveți, vă felicit! Dacă nu o aveți, vă invit să o contractați chiar azi.

Cât privește lipsa de încredere în companiile de asigurare, vă spun doar atât: ca în orice industrie, și aici există furnizori mai buni sau mai puțin buni. Din nefericire, în țara noastră, exemplele pozitive se propagă mai greu, pe când aspectele negative sunt intens promovate. Asta nu înseamnă că practicile condamnabile, adesea mediatizate, sunt o regulă generală în industrie: există multe companii oneste care își respectă angajamentele față de clienți. Trebuie doar ca aceștia să se documenteze puțin înainte de semnarea unui contract și să aleagă produsul potrivit de la o companie cu o reputație curată.

Revenind la colega mea…

Povestea tatălui Adelei poate fi a oricăruia dintre noi. O poveste cu provocări și încercări neprevăzute, pentru care ne dorim un final fericit. Tatăl ei a avut întelepciunea să se pregătească pentru această situație și, când a întâlnit-o, și-a canalizat toată energia pentru a se însănătoși, fără să aibă grija cheltuielilor.

Prin povestea colegei mele am încercat să vă explic astăzi care este rolul nostru: asigurările sunt ca o ambulanță. Nimeni nu-și dorește să le folosească, dar la nevoie ne dorim ca ele să acționeze prompt, profesionist și fără ezitare. Pentru ca asta să se întâmple, în primul rând, ambulanța trebuie chemată.

Principalele tipuri de asigurari de viață:

• Asigurările de risc sunt produse financiare care garantează plata unei sume de bani persoanei desemnate drept beneficiar, în cazul producerii evenimentului asigurat. O astfel de asigurare reprezintă în economiile moderne „un minim de igienă financiară” al oricărei persoane active în câmpul muncii, încă din tinerețe. De ce? Din respect de sine și faţă de cei dragi: în caz de nevoie, asiguratorul plătește asiguratului bani pentru intervenții chirurgicale, spitalizare, convalescență, sau plătește beneficiarilor asiguratului o sumă substanțială, în caz că
acesta moare.

• Asigurările cu o componentă de economisire sunt produse financiare mixte cu durată îndelungată care, pe lângă componenta de asigurare, oferă și posibilitatea de a economisi o sumă de bani. Practic, pe toată durata contractului, asiguratul are liniștea că se poate baza pe o sumă de bani în caz că pățește ceva, iar la finalul contractului își primește banii plătiți înapoi, cu o dobândă garantată.

• Asigurările cu o componentă investițională sunt de asemenea produse financiare compozite, adresate pesoanelor care doresc să își plaseze bani în unități de fond. Ele includ atât protecția în caz de producere a evenimentului asigurat, cât și posibilitatea de a obține profit, în funcție de evoluția piețelor financiare internaționale.