Cantitate sau calitate? Verdictul psihologului în privința timpului petrecut alături de copil

A petrece timp de calitate cu copilul înseamnă mai mult decât a organiza ziua și a programa activitățile pe care, ulterior, chiar să fie puse în practică. Timpul de calitate mai presupune ceva. Alina Ciocodan, psiholog, absolventă a Universității Babeș-Bolyai Cluj, cu o experiență de peste 15 ani în coordonarea proiectelor educaționale, training și psihologie aplicată, dezvăluie câteva secrete și explică de ce este important ca părinții și copilul să petreacă timp de calitate împreună.
Una din nevoile cele mai importante ale părinţilor din zilele noastre este să găsească formula potrivită pentru a dedica timp atât familiei, cât şi carierei sau altor probleme care trebuie rezolvate. Timpul a devenit resursa cea mai critică atât la serviciu cât şi acasă, iar găsirea echilibrului dintre viaţa personală şi viaţa profesională este o provocare din ce în ce mai mare.

Unii părinţi ajung să se simtă atât de vinovaţi că nu oferă copiilor mai mult timp încât încep să găsească diverse metode de a compensa această lipsă: cumpără multe jucării şi lucruri pentru copil, îi îndeplinesc absolut orice dorinţă, renunţă sau fac multe excepţii de la regulile de comportament, devin prea protectivi sau foarte toleranţi cu comportamentul copilului. În realitate însă, nimic din toate acestea nu îl ajută pe copil şi nu ajută relaţia. Din contră, încurajează comportamente problematice ale copilului (de exemplu să plângă în magazin dacă nu primeşte jucăria dorită în acel moment) şi nu îl învaţă abilităţi esenţiale pentru viitor (de exemplu să amâne primirea unei recompense, să valorifice ceea ce are deja sau să ia decizii în mod independent).
Ştiind aceste lucruri, ce rămâne totuşi de făcut? Este necesar să se facă alegeri radicale între muncă şi familie sau să se găsiească metode prin care copiii să primească ceea ce merită din partea adulților, păstrându-se preocupările pentru carieră, propria persoană şi pentru viața de cuplu?

Cercetările arată tot mai ferm că un copil nu are nevoie de părinţi care renunţă la orice altceva pentru a i se dedica în totalitate. Din contră, un copil se dezvoltă mai sănătos când are părinţi mulţumiţi de viaţa lor, care au interese variate, succese în carieră, care sunt satisfăcuţi de activităţile lor şi care nu transformă copilul în tot universul lor. Este important ca un copil, atunci când creşte, să îşi dorească o carieră de succes, să înveţe, să fie împlinit, iar aceste țeluri pot fi dobândite de la părinți. Este posibil să avem o viaţă plină de satisfacţii şi de asemenea o relaţie excelentă cu copilul, pentru că ceea ce are nevoie copilul din partea noastră este calitate, şi nu cantitate.
Timpul petrecut cu copilul construieşte temelia relaţiei cu părinţii şi a celorlaltor relaţii pe care le va dezvolta copilul pe tot parcursul vieţii. Forţa unei familii vine din calitatea timpului pe care membrii ei îl petrec împreună şi aprecierea pe care şi-o arată unul altuia.

Iată, în continuare, câteva criterii care ne pot ghida în planificarea timpului dedicat copilului.

1.Timpul dedicat copilului trebuie să răspundă nevoilor lui. Asta înseamnă că este important să se cunoască cele mai importante nevoi ale copiilor, dar şi nevoile lor să capteze atenția părinților. În ceea ce priveşte identificarea semnalelor transmise de copil, prin ceea ce facesau spune, prin reacţiile faţă de părinți sau faţă de alte persoane, este important să se găsească cauzele comportamentelor sale, mai ales când intervin probleme legate de comportament. Copilul repetă cuvinte nepotrivite, deşi i s-a spus să n-o mai facă? Poate că are nevoie de mai multă atenţie din partea părinților şi nu ştiu cum s-o obţină altfel. De ce este important să se identifice cauza din spatele comportamentelor? Pentru că, identificând nevoile copilului, se va cunoaște mai bine ce este bine să i se ofere pentru ca el să se simtă confortabil. Nu mai trebuie spus că astfel, comportamentele cu ajutorul cărora copilul încerca să-şi satisfacă nevoia (şi care deranjau) vor dispărea.
2. Timpul petrecut cu copilul trebuie să fie predictibil, copilul să ştie că se poate baza pe părinți, că nu e singur. Bineînţeles că există pentru fiecare adult zile mai bune sau mai rele, momente în care sunt trişti sau supăraţi sau în care apare ceva important şi urgent. Majoritatea zilelor, însă, trebuie să îi dea copilului siguranţa că va trăi împreună momentele speciale, mult aşteptate, şi sentimentul că are control asupra celor ce urmează să i se întâmple.
3. Timpul trebuie să fie interesant şi atractiv pentru copil. Este important ca timpul petrecut cu copilul să fie plin de activităţi care îi plac, activităţi care să îl stimuleze, pe care le poate potrivi cu vârsta lui.
4. Să educe abilităţi esenţiale pentru viaţă. Părintele are responsabilitatea de a-l învăţa pe copil să îşi construiască o viaţă împlinită. Copilul învaţă din familie să îi placă propria persoană, să aibă aşteptări realiste faţă de sine şi faţă de ceilalţi, să dezvolte relaţii sănătoase cu ceilalţi, să gestioneze eşecurile sau schimbările, să aibă interese variate şi curajul de a încerca. Astfel de abilităţi sociale şi emoţionale asigură ingredientele necesare construirii unei vieţi împlinite. Ele se învaţă de mic, prin exemplul adulţilor din viaţa copilului dar şi prin experienţele de învăţare pe care părinţii i le oferă.