Cand e perfect, nu-i foarte bine

Cu totii suntem fascinati de lucrurile desavarsite si tindem sa apreciem efortul din spatele realizarii lor. Cum se face ca perfectiunea este admirabila, dar perfectionistii deranjanti si sacaitori? Sa fie natura lor vesnic nemultumita, cartitoare, centrata pe depistarea celui mai neinsemnat defect, motivul pentru care perfectionistii lucreaza cel mai adesea izolati de semenii lor? Nu cumva, tendinta de a ignora orice realizare intermediara si obsesia lor pentru perfectiune ii impiedica sa se apropie de rezultat? Ce roluri li se atribuie in organizatiile moderne, in care accentul cade pe flexibilitate si adaptarea rapida la schimbare si la nou?

Perfectionismul, o eroare in management

Catalin Ionescu, CEO Codecs Romania

Perfectionismul este o atitudine care are atat parti bune, cat si unele mai putin favorabile. La polul opus perfectionistului regasim delasatorul. Noi, ca natie, ne regasim usor in acea celebra sintagma: "merge si asa…". Lucrul bine facut de prima data pare o himera pe care romanul nu o va prinde niciodata. Cu totii ne aducem aminte de batrana Dacie care de noua trebuia mesterita. Era pe vremea aceea o vorba: daca ai o Dacie, neamtul te va intreba daca ti-ai facut-o singur sau te-a ajutat si vecinul.

In acelasi timp, cu totii am cunoscut destui oameni atinsi de "boala perfectionismului". Ce iese din mana lor este foarte bine facut, dar a luat de doua ori mai mult timp decat era necesar si, de cele mai multe ori, tot nemultumiti sunt. Inainte de a lua o decizie, perfectionistii cauta informatii zile intregi si apoi o iau de la capat constatand din nou, ca nu au destule informatii… si uite asa, pana cand nu mai are nimeni nevoie de decizia lor. Acest defect in management poate fi foarte periculos, decizia fiind unul dintre cele mai importante instrumente manageriale.

In management, perfectionismul nu poate fi tolerat decat in domeniul financiar-contabil. In rest, aceasta atitudine te poate costa enorm.

Ca trasatura generala, antreprenorii nu sunt perfectionisti sau cei care au aceasta trasatura nu reusesc niciodata sa-si creasca afacerea peste un anumit nivel.

De ce? Simplu, deoarece pentru perfectionisti, doar ceea ce fac ei cu mana lor este bine. Vor sa stie tot, sa controleze tot, nu se misca nimic fara voia lor.

Acum, inchipuiti-vi-l pe CEO-ul de la General Motors semnand cu mana lui bonurile de benzina ale angajatilor. Va vine sa radeti, nu? Ei bine, am vazut un ministru roman – nu spui cine, mare becher! – care facea asa, desi pe biroul lui erau teancuri impresionante de documente si mape de citit, cu siguranta mai importante decat acele biete bonuri de benzina.

Profesorul Henry Mintzberg are o mica teorie in ceea ce priveste managerii de succes. Foarte pe scurt, el spune ca pentru a avea succes, trebuie ca un manager sa aiba o imagine oarecum superficiala asupra lucrurilor si, in esenta, sa nu fie expert in nimic. De ce? Pentru ca asta inseamna ca nu se va lasa atras de nici un aspect particular al unui business, indeosebi dintre cele de natura tehnica, si astfel va avea posibilitatea sa poata vedea ansamblul, lucru esential pentru cel ce doreste sa conduca o companie.

Pe de alta parte, nici sa nu cadem in extrema cealalta, tolerand proasta calitate sau delasarea in numele "managerului perfect". Aceasta "privire din elicopter" se refera indeosebi la directorii generali sau la patronii de afaceri. Nu cred ca ne putem gandi la un director tehnic care sa nu stie bine procesele de fabricatie ale unui anume produs, specificatiile tehnice etc. sau la un contabil-sef care ordoneaza conturile "dupa ureche".

Perfectionistul mai are o calitate, si anume: planifica cu meticulozitate. Acest lucru reduce timpul de executie cu pana la 40 – 60%.

In final, este evident ca asemenea cu tot ceea ce ne inconjoara, avem nevoie de echilibru intre aceste extreme, delasare versus perfectionism.

Riscurile perfectionismului

Liviu Dan Dragan, Director General, TotalSoft

Imaginatia este mai importanta decat cunostintele. Perfectionismul este un subiect foarte incitant care are adepti infocati. Dar, exista si adepti ai unui curent modern, ce privesc cu rezerva aceasta sintagma. Perfectionismul este sinonim cu lucrul bine facut, cu formarea unei straluciri de calitate printr-o slefuire incapatanata, perpetua.

Perfectionand, insa, riscam sa cadem in capcana de a face un lucru perfect, minunat, dar care poate deveni demodat.

Dinamica inovatiei in tehnologie ne supune unui efort de acumulare permanenta de informatie si de adaptare rapida la schimbare. Cum pot sa mai am timpul necesar sa ma perfectionez intr-o tehnologie daca, in mod cert, in scurt timp, va trebui s-o abandonez si sa ma indrept spre noi oportunitati?

Traim un conflict intre tendinta noastra nativa spre perfectiune, aproape organica, si frivolitatea adaptarii permanente la nou.

Si totusi, exista un coridor ce duce la performanta si conciliaza aceste aspecte antagonice: lucrul bine facut sub presiunea schimbarii. Aceasta este, de fapt, conditia supravietuirii intr-o societate pragmatica, fara nostalgii si fara scrupule.

Cand ai succes, pentru ca ai vandut extrem de bine intr-o companie, te gandesti la pasul doi: sa perfectionezi procesele, sa maresti productivitatea, sa introduci metodologii exacte, sa micsorezi costurile, sa contrabalansezi, prin metodologie si procese interne, spiritul dezordonat si antreprenorial care a dus la cresteri spectaculoase.

Riscul este sa cladesti o companie care merge perfect, dar care nu mai are spiritul antreprenorial care a determinat, de fapt, cresterea. Solutia este mentinerea spiritului de inovatie treaz si o investitie mai mult ca oricand in nou si in schimbare.

Altfel, perfectionismul va deveni un aliat al confortului si un adversar al schimbarii.

Omul din tunel

Narcis Ghita, Director general, Hyundai Romania

Perfectionismul este atitudinea sau abordarea a ceea ce faci cu exigenta fata de tine si fata de ceilalti. Dar este vorba de o exigenta dusa la extrem, din cauza careia esti manat de dorinta – devenita obsesie – de a obtine intotdeauna un lucru perfect. Aceasta este marea problema a perfectionismului. Cand nu se intampla asa, cand nu ajunge sa isi indeplineasca acele obiective pe care si le-a propus, perfectionistul devine frustrat si are o problema legata de eficienta, pentru ca incepe sa nu mai dea rezultate.

Perfectionistul este omul acela care intra, daca vreti, intr-un tunel in care isi stabileste un obiectiv pe termen lung si nu mai vede in stanga sau in dreapta. As imparti perfectionistii in doua: sunt unii care vad lumina de la capatul tunelului si altii care nu o vad. Pentru cei care o vad si o gasesc, e bine: si-au propus ceva si au realizat. Dar cei care nu o gasesc niciodata, neajungand la ce si-au propus, incep sa aiba probleme, incep sa aiba frustrari, nemultumiri, cauta vinovati, nu pot sa coopereze. Individului care sufera de mania perfectionismului i-as spune: schimba-ti atitudinea!, pentru ca perfectionismul, pe termen lung, nu aduce rezultate.

Sunt domenii precum tehnologia, artele, IT-ul, in care trebuie sa tinzi catre perfectiune. La fel si in domeniul medicinei, al chirurgiei. E posibil ca un chirurg sa faca o operatie pe cord deschis si sa spuna: "Am facut-o doar jumatate"? Faptul ca medicul chirurg intra in tunel nu deranjeaza pe nimeni. Ceea ce executa el acolo trebuie sa fie perfect. Sa ne gandim ce s-a realizat in Italia in timpul Renasterii: este o arta dusa la extrem, in care totul este perfect. Ne minunam in fata ei, de parca ne-am mai fi nascut o data.

Si in domeniul auto sunt oameni care tind catre perfectiune. Nu poti sa spui, cand vine vorba de a realiza un motor la o masina, ca cineva poate sa il faca pe jumatate: e o problema care tine de siguranta.

E un lucru bun sa vrei sa fii perfect, dar nu in totalitate. De exemplu, e greu de spus daca e util sa ai in echipa middle manageri care sa tinda catre perfectiune, pentru ca acei middle manageri au in subordine alti oameni. Veti intalni oameni care nu mai au idei. Sunt blocati. Intra in tunel, se inchid acolo si, de frica sa nu greseasca, nu mai creeaza. De aceea, e important sa te intelegi pe tine, ca individ. Trebuie sa afli ce iti place sa faci, ce vrei sa faci, ce tel ti-ai propus in viata. Poti sa faci acea analiza SWOT individuala, cum o faci pentru o companie. Daca iti intelegi punctele forte si punctele care trebuie imbunatatite, iti vei putea determina adevaratul potential si nu iti vei mai stabili obiective supraomenesti. Nu te vei mai concentra doar pe a-ti corecta defectele, ca sa fii un om perfect. Defecte avem toti. Utilizeaza-ti calitatile ca sa obtii ceva! Controlarea naturii perfectioniste tine si de maturizarea profesionala.

Si eu am avut tendinta asta. Imi plac lucrurile bine facute, numai ca nu trebuie sa merg la extrema. Si in echipa mea exista perfectionisti si am vazut ca daca ei imping lucrurile prea departe, se confrunta apoi cu probleme de relationare. Sincer, n-as angaja perfectionisti, daca m-ati intreba. Stiu ca exista si reversul. Cineva ar putea sa zica: perfectionistul da, este 100% pozitiv. Duce o lupta cu sine… vrea sa fie din ce in ce mai bun. In fapt, un perfectionist e intr-un permanent conflict cu el insusi – conflict pe care nu si-l intelege. Dar poate fi o problema corigibila. Altfel, perfectionistul risca sa nu mai creeze nimic, sa nu mai exploateze nimic.

In opinia mea, perfectionismul este echivalent cu individualismul. Perfectionistul determina jobul, nu jobul pe el. O sa-l intalniti si la departamentul financiar, o sa il vedeti si la vanzari, si in logistica si in administrativ si in IT, o sa il vedeti peste tot. Perfectionismul exista si la un sef care se uita pe o hartie, adusa de subordonatul lui pentru a-i prezenta ceva, iar el ii spune: "Nu! Aici nu ai pus virgule, aici nu ai pus punct!" Greselile gramaticale ii sar in ochi si il deranjeaza. Il trimite pe om inapoi cu hartia. Daca faci asa zi de zi, omul acela, care duce o munca de creatie in departamentul tau, in loc sa vina la tine cu trei proiecte, va veni doar cu unul, de frica de a nu gresi. Daca seful este perfectionist, atitudinea lui se propaga la niveluri ierarhice inferioare si provoaca un curent negativ care blocheaza creatia si, pana la urma, chiar performanta.

In concluzie, cand e vorba de specialisti: e bine sa fie perfectionisti. Acolo unde ai nevoie de manageri, trebuie sa te mai gandesti o data daca vrei un perfectionist. Daca omul acela lucreaza cu oamenii si are niste idei fixe, foarte greu se va face inteles, foarte greu va duce la bun sfarsit o sarcina, pentru ca sarcina aia trebuie implinita de mai multi oameni, nu de unul singur.

Amprenta personala asupra lucrurilor

Bogdan Militaru, Director Seat, Porsche Romania

Daca perfectionismul are ceva bun, depinde de modalitatea de aplicare. Eu inteleg perfectionismul, in primul rand, prin a fi exigent cu tine insuti si cu ceea ce faci.

Perfectiunea este foarte greu, daca nu chiar imposibil de atins, iar acest lucru trebuie stiut de la bun inceput. Perfectiunea exista doar in natura, in arta. Trebuie sa fim realisti si bine ancorati in realitate, iar managerul este cel mai mult supus imperfectiunii.

Daca sunt meserii care suporta perfectionismul mai bine decat altele depinde in mod cert de sensul intrevazut de fiecare dintre noi in perfectionism. Cred ca perfectionismul poate fi intalnit in toate domeniile de activitate, pentru simplul fapt ca rezultatele bune se doresc peste tot, iar perfectionismul isi face loc usor printre toti cei care se afla sau isi doresc sa ajunga in top. Cu siguranta, exista natiuni cu tendinte perfectioniste. Un bun exemplu il constituie japonezii, care manifesta un spirit perfectionist in tot ceea ce fac.

In domeniul meu de expertiza, excelenta si perfectionismul se pot regasi in toate etapele, de la elaborarea unor strategii, pana la implementarea acestora, in luarea de masuri si in aplicarea procedurilor. In activitatea unui manager din domeniul auto, ariile in care se poate excela sunt configurarea produsului, strategia de promovare si de comunicare, distributia, dar si actul de vanzare in sine.

Ca efecte secundare ale perfectionismului eu vad riscul de a observa numai defectele si imperfectiunile, ignorand partea buna a lucrurilor sau proverbiala jumatate plina a paharului. Ajungi sa te concentrezi numai pe detalii si sa pierzi din vedere imaginea de ansamblu ("the big picture").

A-ti dori sa fii perfect nu trebuie neaparat sa fie un modus vivendi. Asta nu inseamna insa ca nu trebuie sa-ti doresti sa devii din ce in ce mai bun si mai performant, avand sentimentul lucrului bine facut. In tot acest timp, trebuie sa nu uitam sa fim noi insine. Orice facem in activitatea de zi cu zi si in viata, in general, trebuie sa ne poarte amprenta si sa ne reprezinte.

Corolar

Perfectionistii sunt perseverenti, rigurosi si organizati. Unii se lupta sa isi ascunda imperfectiunile, altii se straduiesc sa proiecteze o imagine de sine perfecta. Una peste alta, perfectionistii pacatuiesc prin aceea ca au asteptari nerealiste pe care le proiecteaza asupra lor insisi si asupra celorlalti si sufera dezamagiri repetate atunci cand standardele lor inalte, dupa care se judeca pe sine si pe cei din jur, nu pot fi atinse. Si tocmai pentru ca sunt imposibil de multumit si obsedati de greseala, perfectionistii nu sunt conducatorii de care au nevoie organizatiile.

Cele zece semne ca tu insuti esti perfectiomist:

1. Cand faci o greseala, nu-ti poti lua gandul de la ea;
2. Esti hiper-competitiv, nu suporti ideea ca ai putea sa realizezi mai putin ca altii;
3. Cand incepi un lucru, vrei sa iti iasa perfect, altfel nici nu te apuci de el;
4. Ceri de la ceilalti perfectiune;
5. Nu ceri ajutorul, pentru ca ar putea fi interpretat drept o slabiciune sau neputinta;
6. Insisti sa continui, cand toti ceilalti au renuntat de mult;
7. Identifici defectele altora si simti nevoia sa ii corectezi pe cei care nu au dreptate;
8. Esti foarte constient de ceea ce se asteapta de la tine;
9. Esti foarte atent sa nu comiti greseli in fata celorlalti;
10. Ai sesizat eroarea de tipar de mai sus.