Când două minţi se bat cap în cap
Când comunicarea ajunge într-un impas major, până şi afirmaţiile rezonabile, raţionale şi justificate par a se pierde în momentul în care ajung la receptorul lor. Când eu sunt convins că am dreptate, trebuie să însemne că cealaltă persoană greşeşte. De aici rezultă un decalaj tot mai mare de opinii.
Ce te faci când ambii parteneri de discuţie gândesc aşa: „Oare n-am fost suficient de clar în exprimare?!" "Oare e incapabil să înţeleagă punctul meu de vedere?!" "De ce e atât de limitat, când eu sunt atât de limpede în gândire?!"
Iată câteva gânduri generate de frustrarea de a nu te face înţeles: „Poate că nu îi pasă!", "Nu mă respectă, de-aia nu înţelege ce-i spun!", "Poate că vrea să mă facă să mă simt prost! Nu mă ia în serios, mă dă deoparte.“
Desigur, specialiştii au găsit şi o explicaţie pentru aceste situaţii conflictuale. Ei spun că ne-am dezvoltat într-un sistem care celebrează victoria unuia în detrimentul celorlalţi, muncii de echipă şi cooperării. În timp, am dezvoltat o hipercompetitivitate care ne face să dorim să avem dreptate cu orice preţ şi să îi eliminăm pe ceilalţi din joc. Ajungem în situaţii conflictuale pentru că, de cele mai multe ori, subconştientul nostru dictează: "Ei sunt proşti, pentru că eu unul sunt inteligent!".
Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-vă cât de des rostiţi, într-o întâlnire cu echipa, cuvintele: "Nu sunt de acord!" sau "Greşeşti!". Sau „Asta e o glumă, nu?! sau "Asta e o tâmpenie!" (Lista poate să continue, doar că nu sunt eu genul care să folosească un limbaj trivial. Vă las pe voi să vă imaginaţi până unde se poate ajunge.).
Psihologii spun că un simplu: "Nu sunt de acord!" e ca un glonte care ucide punctul de vedere al celuilalt. „Greşeşti!” e ca un cuţit înfipt în masa unde se poartă dialogul. Dacă vreţi să vă asiguraţi ostilitatea celorlalţi, e suficient să le spuneţi că nu sunteţi de acord cu ei, că n-au dreptate sau că greşesc. Ei se vor ancora în opinia lor şi nu vor mai fi capabili să producă argumente raţionale. Se simt legitimaţi să îşi apere poziţia şi punctul de vedere, ca în faţa unui inamic!
Confuzia, neînţelegerea și conflictele într-un grup apar când îi desconsiderăm pe ceilalţi. În graba noastră de a i-o lua înainte celuilalt, nu reușim să îl ascultăm şi să îi înţelegem poziţia. Rezultatul este că până şi ideile mari se vor pierde, iar zicala: "Două minţi sunt în general mai bune decât una singură" devine un fel de: "Două minţi se vor bate cap în cap!”
Ce-ar fi ca data viitoare când un coleg vă propune ceva nou, în loc să-i spuneţi: "N-ai dreptate, nu sunt de acord!", urmat de o încercare de a vă explica motivele (oricum aţi vorbi unor urechi surde); să vă explicaţi poziția în primul rând, urmată de declarația: "De aceea, eu văd lucrurile puţin diferit şi nu sunt de acord cu tine."
Un spirit cu adevărat colegial caută minimalizarea dezacordului, în favoarea găsirii unei soluții comune. Deci, nu prea aveţi de ales. Fie rămâneţi pe poziţii cu: "Nu sunt de acord!", "Fals!," "Spui tâmpenii!" – deşi v-am avertizat că cealaltă persoană îşi va astupa urechile şi va începe să desconsidere tot ce vine de la voi -, fie puteți încerca o abordare diferită, care v-ar putea ajuta să ieşiţi din impas, să vă reabilitaţi imaginea în ochii celuilalt sau să vă asiguraţi premiza că veţi fi înţeles, chiar dacă nu şi urmat.