Bogaţii lumii au nevoie de susţinere psihologică

E mult mai uşor să spui că eşti falit. Nu este acceptat social să spui că dormi pe lingouri de aur, a explicat psihologul Barbara Nusbaum. Un alt specialist compară aceste dificultăţi cu cele a mărturisirii orientării sexuale a homosexualilor sau transexualilor.

Iar pentru că trebuie să îşi ascundă statutul, bogaţii au tendinţa de a se izola total sau de a petrece timpul în compania unor oameni la fel de bogaţi, care îi pot înţelege. Mai mult, cei care au seiful la fel de bine garnisit, nu s-ar învesti într-o prietenie din interes. Şi asta e o altă problemă a bogaţilor, explică psihologul Clay Cockrell: bogaţii nu pot niciodată să aibă încredere în oameni.

Jamie Traeger-Muney, psiholog şi fondator al Wealth legacy group, organizaţie dedicată sănătăţii mintale şi bunăstării psihice a bogaţilor, recunoaşte că uneori este uimită de atitudinea pe care oamenii o au faţă de cei bogaţi: Substituiţi cuvântul bogat cu negru sau evreu: nu aţi mai spune aceleaşi lucruri.

Inegalităţile dintre averi cresc exponenţial, iar dificultăţile psihologice ale bogaţilor şi super-bogaţilor se agravează. Din 2009 încoace, procentul bogaţiei mondiale deţinute de cei mai bogaţi 1% oameni de pe planetă a crescut de la 44, la 48% şi se estimează că va depăşi 50% în 2016.

Situaţia l-a speriat pe patronul Cartier, Johann Rupert, care spunea la o conferinţă din luna iunie că nu mai doarme, de teamă că amatorii de bijuterii de lux, care se afişează cu bijuterii şi ceasuri scumpe, ar putea deveni potenţiale ţinte pentru cei săraci. Deci nu e deloc uşor nici să fii bogat, nici foarte bogat.