Banii pot cumpăra fericirea şi niciodată nu putem spune că avem suficienţi, potrivit unor studii
Deşi cu toţii suntem de acord ca sărăcia este oribilă, există ideea că după un anumit nivel – să pare că pragul este un venit de 75 000 de dolari pe an -, se atinge un platou al bunăstării peste care nu se poate trece.
Economiştii Betsey Stevenson şi Justin Wolfers, care dezbat de câţiva ani subiectul, afirmă că mai mulţi bani înseamnă mai puţine probleme, ceea ce ar putea echivala cu mai multă fericire. Cei doi au făcut un studiu în mai multe state cu gândul că vor putea corela nivelul economic al ţărilor respective cu gradul de fericire al oamenilor. În statele studiate, gospodăriile înstărite au indicat un grad mai ridicat de satisfacţie a vieţii. Cercetătorii au întocmit un grafic care creşte logaritmic. Asta înseamnă că, dublând venitul de la 1000 de dolari la 2000 de dolari, creşte satisfacţia la fel cum am trece de la un venit de 10 000 de dolari la unul de 20 000 de dolari. Studiul a fost făcut pe gospodării din state precum India, Iran, SUA, Coreea de Sud, Franţa, Italia, Turcia, dar şi pe populaţia din aceste state ca întreg. A reieşit că ţările dezvoltate nu au doar gospodăriile bogate mai fericite, ci întreaga populaţie.
Într-o lucrare anterioară, Stevenson şi Wolfers constatau că, deşi economia Statelor Unite s-a dublat ca mărime de la începutul anilor 1970 până în zilele noastre, starea generală de bine a scăzut. Aşa se explică de ce, o a doua concluzie exprimată de Stevenson și Wolfers a fost că „la mai mulţi bani apar şi mai multe probleme”. Acestea ar putea fi cauzate de dereglările în plan social (cum ar fi creşterea numărului de familii monoparentale) şi inechitatea taxelor, care pot fi asimilitate metaforic cu un fel de „impozit plătit” pentru starea de autosatisfacţie, cu efect de contracarare a consecinţelor creşterii veniturilor totale.
Acest nu este un motiv pentru a opri politicile care propulsează economia unei ţări. Dar ar putea fi un motiv pentru a crea politici mai bune şi de a împărţi echitabil câştigurile, astfel încât să ajungă câte ceva şi la cele mai sărace familii.