Aurelian Bădulescu, criminalistul care dă toate măștile jos

Pășesc în sala de conferințe a cărei podea este tapițată cu un albastru ce parcă prevestește contactul mai mult spiritual, pe care îl voi avea. Un albastru al cunoașterii, al meditației și culmea, al liniștii interioare pe care le voi descoperi la interlocutorul meu.

Aurelian Bădulescu se ridică de pe scaun și îmi strânge mâna. Mă cercetează, apoi îmi scoate chipul „cioplit” în lut, dintr-o cutie. Amândoi eram nerăbdători de această întrevedere: sunt unul dintre puținele modele, în viață, pe care le-a avut în activitatea sa, în vreme ce eu mă descopăr într-o nouă perspectivă.

„Artă criminalistică se numește ceea ce fac eu”, spune Bădulescu.

Aflu că prima oară a pus mâna pe lut pe când era în clasa a II-a. „Mama mi-a adus o carticică despre modelarea în lut. Atunci când am deschis-o și am început să dau formă pământului sacru, un fior mi-a străbătut întreaga ființă și mi-am dat seama că modelarea lutului este menirea mea”.

Anii au trecut și Aurelian Bădulescu și-a perfecționat tehnicile de a da formă lutului în subsolul unui bloc din Râmnicu Vâlcea – orașul natal, alături de alți pasionați, sub îndrumarea unui profesor. În timpul liber, căci, în viața profesională i-a călcat pe urmele tatălui, fost polițist de carieră.

Bădulescu simțea însă că viața sa profesională nu este pe făgașul pe care ar trebui să fie. Simțea că poate face mai multe cu pasiunea sa pentru modelarea lutului, că o poate folosi pentru a face din lumea asta una mai bună.

Împlinirea menirii şi familia

După 13 ani de activitate, în diverse departamente ale Poliției Române, i s-a ivit o șansă. O „misiune”, după cum spune chiar el, pentru care a ales să plece departe de casă, de cei doi copii și de soție, pentru a se reloca la București.

Familia l-a înțeles şi i–a fost alături.

Ajuns în Laboratorul de Antropologie şi Reconstrucţie Facială din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică al Poliţiei Române, a început să pună în aplicare talentul înnăscut în modelarea lutului pentru reconstrucţia facială.

„Când se înalță drapelul sau se cântă imnul, eu îi simt vibrațiile prin toată ființa mea și cred în jurământul pe care l-am depus. Când am spus că jur să îmi apăr țara, chiar și cu prețul vieții, am spus-o din tot sufletul”.

Au trecut patru ani de când Aurelian Bădulescu activează în cadrul laboratorului, într-una dintre încăperile Institutului Național de Criminalistică al I.G.P.R. Patru ani de când pasiunea i-a devenit nu doar loc de muncă, ci și un stil de viață: „Când lucrez, timpul se oprește în loc. Nu mai contează nimic, uit chiar să și mănânc”, spune poliţistul artist.

O profesie care nu se „fură”. O profesie pe care o simți sau nu

Sculptura în lut a chipurilor umane nu a fost o noutate pentru el. Omul de ştiinţă Cantemir Rişcuţia şi doctorul Dinu Drăgănescu, din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliţiei Române sunt primii români care au realizat o reconstrucție facială din lut în ţara noastră şi cei care l-au ajutat pe Bădulescu să înțeleagă și mai bine antropologia și anatomia.

„M-am născut cu această tridimensionalitate. Merg mai departe de obiect, încerc să înțeleg structura umană. Sunt pasionat să privesc oamenii, să pătrund în energia lor sufletească… să văd potențialul lor. Cred că asta înseamnă să fii artist. Să ai darul de a înțelege energia din jur. Nu trebuie să îmi spună nimeni nimic, căci văd potențialul caracterologic. Atitudinea, felul de a fi al omului se oglindește pe față”, îmi spune interlocutorul.

Aurelian Bădulescu îmi povestește că, pentru a îmbina și mai bine pasiunea cu meseria, a terminat un master în criminalistică, în care a studiat reconstrucția facială și anatomia…dar și cursurile Școlii Populare de Artă, secțiunea Ceramică.

Arta Criminalistică, acest ajutor complementar al Criminalisticii, mai are doi adepți, pe lângă Bădulescu.

„Noi, artiștii, suntem o contribuție în acest vast domeniu al Criminalisticii. Nu reprezentăm o expertiză. Noi doar conturăm, reducem cercurile căutărilor. În cadrul anchetelor, munca noastră este confirmată de către colegii geneticieni.

Criminalistica este una dintre cele mai complexe profesii. Este activitatea în care știința, fizica, chimia, biologia, psihologia, logica, se îmbină cu onestitatea, profesionalismul, minuțiozitatea și răbdarea profesioniștilor ei.

Ați spune că aici nu este loc de interpretări „boeme”, dar arta (criminalistică), a devenit tot mai de ajutor Poliției.

Acum ceva timp, într-o pădure din Gorj, a fost găsit un craniu, agățat de-o sfoară, într-un copac. Acesta a fost adus la Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., unde, în baza unor succinte informaţii furnizate de medicii legiști (vârsta și posibil sexul), Aurelian Bădulescu a refăcut, din lut, fizionomia feţei, reuşind reconstrucţia chipului în proporţie de circa 80%.

În urma analizelor genetice ulterioare, s-a confirmat identitatea rămășițelor. Ele aparțineau unui bătrân dispărut ce era căutat de poliție.

Acesta este unul dintre cazurile în care Bădulescu, prin pasiunea sa, a ajutat la descoperirea identității persoanelor căutate.

Pe lângă aceste situații, există și altele, în care artistul criminalist transpune într-o „operă” din lut, anumite urme pe care infractorii le lasă pe victime – precum mușcăturile, ori de la locul faptei.

În artă ai nevoie și de inspirație…

Iar muza lui Bădulescu este simpla existență umană. „Mă fascinează omul, energia lui. Pentru mine, toate aceste lucruri nu sunt un secret. Fața unui om nu este un secret pentru mine. Am observat că interiorul omului se reflectă în structura sa facială”.

Ar putea fi unic în lume

Artiști criminaliști care fac reconstituiri faciale se mai găsesc. Dar artiști care să dea o formă tridimensională a portretelor robot nu, din câte am înțeles de la interlocutorul meu.

Până să facă asta însă, s-ar bucura să știe că în cadrul Academiei de Poliție există o clasă unde cei care au o înclinație spre sculptură, spre exemplu, să o adapteze meseriei de criminalist. „La noi nu ai unde să te specializezi. La facultățile de profil, precum cele de sculptură, ori de design, nu înveți ceea ce fac eu acum. Este un domeniu neoficializat. Trebuie, înainte de toate, ca această specializare să își demonstreze utilitatea în cât mai multe spețe. Trebuie să obișnuim oamenii că există și un alt mod de identificare, pe lângă celebrul portret robot. Mi-ar plăcea să apară cineva, la un moment dat, care să îmi facă și mie chipul în lut”, încheie Aurelian Bădulescu, ținând în mână portretul meu. Încă analizează și compară detaliile eului meu real și ale celui din lut …