Alfred Bernhard Nobel – suedezul care a imblanzit dinamita

O inventie exploziva

1833, anul nasterii lui Alfred, a fost un an nefast pentru afacerile tatalui sau. Ruinat de faliment, acesta renunta la construirea de poduri in Stockholm, pentru a-si construi o cariera in Rusia. In 1842, inginerul isi aduce familia in Sankt Petersburg, unde cei patru fii ai sai au parte de o educatie aleasa. Alfred se dovedeste a fi un elev precoce, vorbind fluent engleza, germana, franceza si rusa, la numai 17 ani. Interesat de utilizarea explozibilului in constructii, tanarul Nobel incepe sa cerceteze metodele de controlare a exploziei nitroglicerinei. Descoperita sub forma lichida, extrem de sensibila la variatiile de temperatura si presiune, nitroglicerina era considerata in epoca prea periculoasa pentru a fi folosita in practica.

Intre timp, un nou faliment il determina pe batranul Nobel sa se intoarca in Suedia, cu doi dintre fii sai, Alfred si Emil. Toti trei continua in Stockholm cercetarile asupra nitroglicerinei. Moartea lui Emil in 1864 intr-o explozie, il marcheaza pe batran, provocandu-i un infarct, dar nu-l descurajeaza pe Alfred. Cand autoritatile interzic experimentele cu explozibili in oras, tanarul Nobel se muta pe un vas ancorat pe raul Elba. Nu dupa mult timp descopera ca, in combinatie cu kieselguhr, nitroglicerina devine o pasta foarte usor de modelat.

In 1867, Nobel isi breveteaza descoperirea sub denumirea de dinamita, obtinand in acelasi timp brevetul pentru inca o inventie – detonatorul care declanseaza explozia, activand dinamita prin aprinderea unui fitil. Matasea si cauciucul sintetic, pielea artificiala, balistita ( un explizibil carenu produce fum) si barca de aluminiu se inscriu pe lista urmatoarelor inventii. Dinamita aduce castiguri enorme inventatorului sau. Cautata mai ales in domeniul constructiilor, substanta reducea considerabil cheltuielile necesare aruncarii blocurilor de piatra in aer. Fabrica lui Nobel din Kr”ummel incepe sa exporte produse in tari din Europa, America si Australia.

Casa mea este
acolo unde lucrez

Nobel si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Paris, orasul in care – scria el – „pana si cainii respira cultura”. Devenit milionar in urma inventiilor sale, suedezul isi cumpara la 40 de ani un „hotel particulier”, intr-unul din cartierele selecte ale Parisului. Vila de pe strada Malakoff avea sali de receptie, sere cu orhidee si grajduri pentru caii rusesti ai lui Nobel. Acesta obisnuia sa frecventeze salonul literar al Juliettei Adam-Lamber si sa faca plimbari lungi cu trasura prin Bois de Boulogne. Sederea la Paris se sfarseste dupa doua decenii, cand inventatorul este acuzat de inalta tradare impotriva Frantei. Intrucat guvernul francez nu se aratase interesat de cumpararea balistitei, Nobel vinde noua sa inventie italienilor. Motiv pentru care este acuzat de spionaj si amenintat cu inchisoarea. Presa franceza declanseaza o campanie de defaimare a inventatorului, iar autoritatile ii interzic experimentele in Franta.

Nevoit sa paraseasca Parisul, Nobel isi petrece ultimii cinci ani din viata la San Remo. Isi va numi noua vila „Mio Nido”, continuandu si aici experimentele cu explozibili, spre disperarea vecinilor.

Avere fara mostenitori

La 30 de ani, Nobel isi breveta prima inventie. La 40, devenise milionar si detinator al unui imperiu industrial mondial. Isi controla de unul singur afacerile, infiintand companii, lansand produse noi si aparandu-si drepturile de inventator. S-a confruntat deseori cu explozii ale fabricilor, campanii publicitare negative si parteneri de afaceri necinstiti. Calatoriile si munca asidua il surmenau si ii ocupau tot timpul. La 43 de ani, Nobel ajunsese sa se simta batran si singur. O cunoaste pe prima femeie importanta din viata lui, prin intermediul unui anunt: „Domn bogat, educat, in varsta, cauta femeie matura, vorbitoare de limbi straine, pentru post de secretara si menajera.” Contesa austriaca Bertha Kinsky se dovedeste a fi cea mai potrivita alegere. Desi nu lucreaza mult in casa inventatorului, corespondenta dintre cei doi va dura multe decenii. Intorcandu-se in Austria, Bertha se casatoreste cu contele Arthur von Suttner si devine o pacifista recunoscuta, autoare a celebrei carti „Lay Down Yours Arms”. Fara indoiala ca ideile ei pacifiste au influentat decizia inventatorului ca unul dintre premiile Nobel sa fie acordat pentru promovarea pacii. De altfel, Bertha von Suttner devine in 1905 prima femeie careia i-a fost acordat premiul Nobel pentru pace. La scurt timp dupa plecarea contesei, Alfred o intalneste pe tanara si frumoasa Sophie Hess, intr-o statiune de langa Viena. Relatia lor dureaza 18 ani, pana cand Nobel este nevoit sa paraseasca Parisul.

„Cel mai bogat vagabond
al Europei” (V. Hugo)

Autodidact, pasionat de cultura, Nobel a lasat in urma sa o biblioteca cu peste 1.500 de lucrari valoroase, multe dintre ele in exemplar unic. A scris poezii, nuvele analitice, satire si a publicat tragedia „Nemesis”, in 1896. Se descria in scrisorile personale ca fiind bolnavicios, urat si ursuz. Nu s-a casatorit si nu si-a facut niciodata portretul. Fire bolnavicioasa, a suferit inca din tinerete de migrene, indigestii si depresii. Substantele toxice folosite in laborator, stresul si munca asidua i-au slabit si mai mult imunitatea. A murit la 63 de ani, in urma unui infarct, in vila sa din San Remo.

Testamentul lui atrage atentia lumii intregi. 32, 5 milioane de coroane suedeze, aproape toata averea sa urma sa fie donata „sub forma de premii celor care, in anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanitatii”, indiferent de nationalitate si de distinctiile anterioare. Venind din partea inventatorului celui mai puternic explozibil cunoscut vreodata, gestul de caritate a fost interpretat ca o tentativa de spalare a pacatelor. Primele contestari ale documentului au venit din partea rudelor lui Nobel. In plus, suedezul nu ceruse acordul institutiilor nominalizate pentru acordarea premiilor. S-au scurs trei ani pana cand Fundatia Nobel a fost insarcinata cu administrarea banilor, iar institutiile mentionate in testament au acceptat sa se ocupe de atribuirea premiilor. Pana in prezent s-au acordat peste 550 de premii Nobel, valoarea unui premiu ajungand in 2004 la 1,1 milioane de euro.