Alegerea dintre bani şi un job care dă un sens vieţii tale

Aproape orice om capătă senzaţia că face ceva cu sens şi îndeplineşte o menire prin munca lui atunci când reuşeşte să obţină o schimbare în bine vizibilă şi de durată; iar atunci când munca unui om aduce o schimbare în bine în viaţa celorlalţi, acel om ar trebui răsplătit pentru asta. În numele susţinerii dinamismului şi realizărilor, probabil că nu ar trebui să li se garanteze oamenilor că vor câştiga o avere pentru că fac ceea ce le place; nu sugerez că orice aspirant la titlul de “noul Hemingway” sau “noul Picasso” ar trebui să adune bani cu lopata. Dar faptul că pare aproape imposibil să îţi construieşti o viaţă stabilă la standardele clasei mijlocii depunând acea muncă pe care simţi tu că merită să o faci, pune în adevărata lumină gradul profund în care economia este “stricată”.

Noi toţi suntem puşi în faţa dificilei alegeri de a renunţa, pentru bani, la o muncă ce are sens pentru noi; cântărim şi facem în minte comparaţia între, pe de o parte, momentele în care am avut realizări adevărate din punct de vedere uman şi, pe de altă parte, scopul de a câştiga banii necesari pentru a ne cumpăra următoarea maşină sau a plăti rata la împrumutul prin care ne-am cumpărat casa. În sensul cel mai simplu, rostul economiei capitaliste este tocmai acela de a reduce la minimum compromisul dintre sensul vieţii noastre şi bani. Este structurată în aşa fel încât muncitorii nu sunt nevoiţi să-şi petreacă întreaga lor viaţă construind, piatră cu piatră, Marele Zid Chinezesc sau o piramidă ca să satisfacă moftul vreunui împărat sau faraon. Fiecare moment din viaţa noastră îşi are valoarea lui; de aceea, trebuie să căutăm şi să descoperim sensul şi menirea vieţii noastre.

Şi atunci ce poţi face? Există un singur răspuns bun şi e simplu: încetează să renunţi la sens pentru bani. Economistul Richard Easterlin a aflat recent că, pe măsură ce China a devenit vizibil o ţară mai bogată, fericirea chinezilor a urmat, pe graficul care o cuantifica, o curbă în formă de “u”, intrând mai întâi în declin, apoi urcând – dar nu s-a ridicat niciodată peste vârfurile atinse înainte, când ţara era lovită de sărăcie. Studiul acesta demonstrează un adevăr pe care cred că îl simţim majoritatea dintre noi: chiar dacă am devenit foarte pricepuţi la a atinge bogăţia, ne este greu, în continuare, să ducem o viaţă bogată din punctul de vedere al sensului şi menirii ei.

Aşa că hai să detonăm acest compromis toxic. Pentru că tocmai acest lucru ne este cerut neîncetat de către “arcul potenţialului uman”: să investim bani, timp, energie, atenţie, relaţii, imaginaţie şi pasiune în tot ceea ce dă un sens vieţii noastre şi ne permite să o trăim din plin. Cea mai mare provocare din viaţa noastră este să ne câştigăm traiul într-un mod care contează fiindcă ne face nu neapărat bogaţi, ci întregi ca fiinţe umane şi demni de privilegiul de a fi trăit.

Ca să pun vorbele în termeni practici, uite ce ar însemna asta:

• Ai 25 de ani. Ţi se oferă, în sfârşit, un job într-o “corporaţie unde angajaţii sunt ca nişte roboţi”, care e considerată o instituţie de prim rang pe piaţa bursieră şi unde oamenii care se numără printre cunoştinţele tale “neinteresante” au visat toată viaţa să lucreze. Refuză oferta. Mai bine fii tu cel care demarează următoarea platformă Kickstarter, ce uneşte, ca o punte, proiectele creative cu oamenii care vor să le finanţeze.
• Ai 35 de ani. Ţi se oferă, în sfârşit, marele salt spre jobul de vicepreşedinte al companiei. Acceptă-l – apoi asigură-te că primul mare proiect de care te ocupi este cel prin care reconfigurezi o linie de produse care chiar contează în viaţa oamenilor.
• Ai 45 de ani. Eşti “trecut pe linie moartă”. Dă-ţi demisia. Demarează ceva care te face să te simţi din nou important.
• Ai 55 de ani. Eşti concediat. Nu intra în panică. Foloseşte-ţi înţelepciunea, fii mentor, fă coaching, învaţă-i pe alţii sau fii cel care îi conduce.

Va trebui să aplici nu doar abilităţile tale profesionale, ci şi un refuz încăpăţânat de a respecta dictatele impuse de status quo, o empatie ce nu şovăieşte niciodată, o lipsă de respect sănătoasă faţă de oamenii negativişti şi, în cele din urmă, o credinţă de neclintit că ziua de mâine va fi mai bună.

Provocarea pe care ţi-o lansează acest compromis prin care renunţi la bani pentru sens şi menire este, probabil, una la fel de atemporală ca şi pietrele: şi anume de a-ţi construi o viaţă în care să nu existe nici un compromis.

Umair Haque este directorul Havas Media Labs şi autorul cărţii: “Betterness: Economics for Humans and The New Capitalist Manifesto: Building a Disruptively Better Business”. Este cotat drept unul dintre cei mai influenţi experţi în management de către Thinkers 50 – platforma ce reuneşte şi comunică cele mai bune idei de management şi realizează la fiecare doi ani un top 50 al profesioniştilor care au cele mai importante contribuţii la domeniul managementului.