A venit Mos Craciun

Exista doua directii in care merg pregatirile noastre de sarbatori: cea care tine de viata noastra personala, cu brad, sarmale, cozonaci, cadouri, copii, bunici, telefoane, mese festive, si cea legata de serviciu, a doua noastra casa, unde aplicam in mare masura cam aceleasi principii ca in prima directie. Mai ales in cazurile in care trebuie sa petrecem la birou si zilele pe care ni le-am dori libere.

Atmosfera festiva ne-o dorim si la serviciu, si atunci impodobim brazi, primim cozonaci si coltunasi, intocmim liste cu clientii sau colegii pe care nu trebuie sa-i uitam in felicitarile noastre, trimitem cadouri si urari, organizam petreceri. Este multa munca si aici, iar asteptarile noastre sunt mari. Unele se implinesc, altele nu.

Ma voi opri asupra modului de a felicita, ca mod de comunicare. Exista si aici o anume eticheta. De exemplu, cat de formal sau informal sa fie un mesaj, un cadou, o felicitare. Pentru ca ne conformam, de fapt, unei imagini, cea a companiei. Si, dincolo de acest lucru, propriilor noastre valori, propriei noastre sinceritati si generozitati. Ne putem intreba, si daca nu am facut-o deja, ar trebui s-o facem, cum primeste adresantul nostru acest demers. Este el oare multumit de cadou, simte sinceritate in urarea noastra, este surprins sau o considera ceva firesc, banal? Pana unde se poate merge cu personalizarea, care este limita dintre formal si informal? Pentru ca, pana la urma, pentru a face un cadou personalizat, trebuie sa cunosti interlocutorul. Totusi, nu ne cunoastem personal toti clientii, toti angajatii. Pe unii ii simpatizam, pe altii nu. Eticheta insa ne obliga sa concepem un mesaj de sarbatori pentru toata lumea. Cea mai la indemana metoda, pentru ca este si cea mai ieftina, este cea a mesajului electronic. Chiar daca nu pare la prima vedere, un mesaj electronic poate fi plin de caldura, de umor si, in consecinta, personalizat. Dar, desigur, este metoda cea mai comoda. Alta varianta ar fi urarea transmisa telefonic, insa cat timp si bani avem pentru aceasta? Si este extrem de volatila, pentru ca, nu-i asa?, vorba zboara. Felicitarea sau cadoul raman, cred eu, mesajele care isi pot atinge cel mai bine scopul, acela de a atrage atentia si de a comunica. Dar si cele mai dificil de gestionat, in sensul ca un cadou/felicitare nu trebuie sa para ieftin, trebuie sa intruneasca bunul-gust si esteticul pentru o larga categorie de adresanti, eventual sa fie si original, si nu excesiv de formal, si sa se incadreze in buget. De obicei, alegerea cadoului si cat de personalizat poate fi acesta este o decizie de grup pentru ca este, practic, o promovare a imaginii companiei. Totusi, aceasta imagine nu va avea de suferit daca personalizam un mesaj cu niste elemente foarte simple, cum ar fi un text scris de mana, o semnatura, o floare intr-un colt sau o bomboana; acestea pot comunica mult mai bine decat credem.

Petrecerile organizate de catre firme cu ocazia Craciunului si a inchiderii de an sunt alte modalitati de a comunica brand-ul, placerea de a-i avea alaturi pe angajati si pe colaboratori, de a multumi. Cred ca prin aceste petreceri mesajul nostru se transmite cel mai clar si mai direct, ca sa nu mai spun ca poate sunt cele mai asteptate cadouri. Ideal ar fi ca, dincolo de toate aceste elemente, sa simtim in cadourile pe care le primim placerea celor care le-au facut, chiar daca e vorba de afaceri, bani, facturi sau cifre. Sa simtim intr-adevar ca este sarbatoare si ca ni se comunica sentimente. Pentru asta si noi, cei care primim, trebuie sa ne deschidem in fata celorlalti, sa ii intampinam cu drag si fara clisee. Sa ne lasam cuprinsi de mirajul sarbatorii.