„n” și „nn”
Săptămâna trecută am vorbit despre dublarea vocalei „e”. Astăzi vorbim despre dublarea unei consoane: „n”.
„Înnăscut”, „înnegrit”, „înnebunit”, „înnodat”, „înnobilat”. De ce? Pentru că prefixul „în-” este pus înainte de radicaluri de la cuvinte care încep cu „n”: „născut”, „negru”, „nebun”, „nod”, „nobil”. Doar în această situație este „nn”.
Așa că avem „întinerit”, „înaripat”, „îndoit”, „înmiresmat”, „înjumătățit”, „înregistrat”, pentru că radicalurile nu încep cu „n”.
Mai avem apoi și alte cuvinte care „încep” cu „în” și care au un singur „n”: „înot”, „îngâmfat”, „înghițit”, „înainte”, „înalt” etc. – cuvinte la care „în” nu este prefix (fără el rămâne un cuvânt necunoscut: „ot”, „gâmfat” etc.), deci nici nu se pune problema de „nn”.
Citește și: „A crea”