Companiile IT din Transilvania: 28% dintre angajatori oferă o vineri scurtă!

În economia modernă, definită de sectoare precum serviciile și cercetare&dezvoltare (sau R&D – ca să utilizăm termenul folosit în mod uzual pentru acest sector) – succesul se bazează tot mai mult pe inițiative și creativitatea angajaților. Nu mai există soluții standard, proceduri universal aplicabile și în general standardizarea muncii – o trăsătură caracteristică începutului de secol XX.

Concluzia lui Pink (bazată pe cercetările făcute de mulți oameni de știință consacrați, printre care Martin Seligman sau Mihaly Csikszentmihalyi) este că ne aflăm într-un moment de schimbare de paradigmă în ceea ce privește așteptările angajaților și potențialilor angajați. Variabilele cunoscute s-au transformat sensibil în ultimii ani – iar oamenii nu se mai mulțumesc doar cu un salariu consistent pe card și securitatea unui loc de muncă – pentru a se simți împliniți din punct de vedere profesional!

Mai mult decât atât, dacă dorim creativitate și implicare la locul de muncă – promisiunile clasice de tip recompense și sancțiune sunt de natură să inhibe comportamentul plin de imaginație și dorință, de a încerca metode noi. Nevoia de a se simți competenți (și de a fi apreciați pentru munca lor), de a depune o muncă care să aibă sens, respectiv dorința de autonomie – sunt necesități care influențează comportamentul pozitiv la locul de muncă și pot avea rezultate spectaculoase, dacă sunt stimulate corespunzator.

Afirmațiile lui Daniel Pink nu sunt simple idei – exprimate ca urmare a unor deducții logice. Ele sunt concluzii ale unor experimente și simulări făcute atât în mediul academic, dar și în cel corporatist, ce au dat rezultate concrete și ușor interpretabile. S-a dovedit statistic că acele firme care încurajează autonomia angajaților și acordă mai multă flexibilitate și recunoaștere vor ajunge să devolte, pe termen mediu, o cultură organizațională puternică – orientate spre realizări și inovație. Iar acest mediu de lucru pozitiv determină, în ultimă instanță, performanța în ceea ce privește rezultatele financiare.

Deși toate aceste informații tratate de jurnalistul american nu sunt noi, și nici nu îi aparțin în mare măsură, el are meritul de a le fi pus împreună și de a trage o concluzie plină de rezonanță: Schimbarea de paradigmă a început de mult, organizațiile trebuie să vină din urmă și să se adapteze, până nu este prea târziu!

Se pare că acest mesaj a ajuns și în România – sau cel puțin aceasta este concluzia pe care o putem desprinde în urma studiului de salarizare AIMS salary Map IT – 2012.

Cea de-a șaptea ediție a acestui studiu de nișă, destinat pieței de R&D din Vestul țării a grupat 32 de companii angajatoare, cu peste 4.500 de angajați. Studiul a desprins o serie de informații interesante legate de politica de beneficii aplicabilă în acest domeniu.

Una dintre cele mai interesante informații vizează politica angajatorilor față de programul de lucru obligatoriu. Astfel, 84% dintre angajatori permit angajaților să beneficieze de un program de lucru flexibil (fiecare angajat având posibilitatea să își aleagă ora de venire sau cea de plecare de la birou – cu condiția să bifeze numărul de ore de muncă standard prevazute în contract).

Mai mult decât atât, 38% dintre angajatori permit angajaților să lucreze ocazional de acasă, în timp ce 28% dintre angajatori oferă ca stimulent o vineri scurtă la birou (pentru a permite angajaților să se bucure cât mai mult de weekend).

Făcând o comparație directă cu cifrele raportate în anii trecuți, există o evidentă tendință de creștere a beneficiilor care țin de timpul liber, de flexibilitatea programului de lucru (care încurajeaza munca de acasă sau programul de muncă variabil).

Fără a însemna că se permite o scădere de productivitate, aceste schimbări arată un singur lucru: Angajatorii investesc tot mai multă încredere în implicarea și responsabilitatea angajaților. Aceștia nu mai trebuie controlați cu strictețe, pentru a ne asigura că își fac norma! Creativitatea și inovația sunt până la urmă rezultatul unui impuls interior – și nu consecința uniformizării.

Mai țin minte și acum discuția pe care am avut-o, acum 10 ani, cu șeful meu de atunci. Vorbeam despre comportamentul angajaților și ideea de responsabilitate, venind cu argumente puternice pentru mai multă autonomie și un program de muncă flexibil. “Toate ideeile astea sună bine pe hârtie – dar sunt pură teorie. Nu o să vezi niciodată așa ceva în România, nimeni nu o să se riște!” îmi spunea el…

Cât aș vrea să citească aceste rânduri !