Ce am învăţat din filmul Dallas Buyers Club

O să încep prin a spune că, dacă vreţi neapărat să nu ştiţi absolut nimic despre acest film şi să aflaţi totul când îl veţi vedea, ar fi bine să nu citiţi acest text şi nici alte materiale, deoarece e imposibil să poţi spune ceva despre el şi să ignori subiectul cu desăvârşire.

Ron, interpretat senzaţional de Matthew McConaughey, e un electrician petrolist cam necioplit şi totodată un sportiv destul de bine clasat în competiţiile de rodeo din Texas. Ziua munceşte ca un om cinstit ce e, seara se distrează cu prietenii. Pare foarte firav pentru un om care călăreşte taurii, dar e chiar o vedetă locală şi, în plus, fetele îi bat la uşă. Ce să mai, o duce bine după standardele lumii în care trăieşte. Filmul regizorului francezo-canadian Jean-Marc Vallée este inspirat din povestea adevărată a lui Ron Woodroof şi, cu toate că e realizat într-un stil cvasidocumentar, aduce pe ecran o lumină aproape poetică, plus câteva repere foarte inspiraţionale pentru care vi-l recomand cu căldură.

Însă cel mai important lucru pe care l-am învăţat din acest film, dincolo de faptul că Ron e un exemplu incredibil de evoluţie, – la care nu te-ai aştepta din partea unui adult gata format, prizonier al propriilor preconcepţii – este ceva foarte simplu: să preţuiesc viaţa. Oamenii care se luptă cu cancerul, cu SIDA şi, în general, cu alte maladii incurabile sunt exemple motivaţionale incredibile. De pildă, Ron nu doar că ignoră medicul care îi anunţă condamnarea la moarte, dar îşi ia destinul în propriile mâini.

Se luptă, se duce în Mexic să caute leacuri şi îşi administrează singur un cocktail de medicamente pe care îl află de la un medic care şi-a pierdut licenţa. Însă sentimentul pe care mă încerca când vedeam filmul era trebuie să fim recunoscători că suntem sănătoși. Şi trebuie să ne trăim mai bine viaţa. Ceea ce probabil era inevitabil. Oamenii care se îmbolnăvesc au din senin o problemă în plus. Şi e vorba de cea mai mare problemă pe care au avut-o vreodată, care ori îi pune la pământ, ori le schimbă destinul. Probabil totul ţine de atitudine. Ron e în mod sigur un luptător, un sportiv călit în competiţie şi un om dur, care nu cedează uşor şi nu se sperie. Ba chiar are puterea să riposteze.