Cât de greu e să fii original?
Magda Bolintineanu, Managing Partner, Mark to Mark – o societate care acordă asistenţă şi reprezentare în domeniul protecţiei proprietăţii industriale (mărci, desene şi modele) -, spune că în dosarul oricărei mărci e esenţial să existe o relaţie bazată pe încredere şi cooperare între consilier şi client. O primă mare provocare poate fi tocmai găsirea unei denumiri care să aibă şanse reale să fie înregistrată ca marcă, în condiţiile în care la înregistrarea unei mărci în România se pot opune în acest moment câteva milioane de mărci: mărci naţionale, comunitare şi înregistrate pe cale internaţională prin Sistemul de la Madrid, inclusiv în România! Este nevoie deci de o muncă de echipă între client şi consilier „pentru a putea găsi o denumire şi/sau un element grafic care să şi aibă şanse să fie înregistrat şi, ulterior, apărat cu succes ca marcă“.
Dacă ar fi în postura de a schimba ceva în legislaţia actuală (de profil), sigur că ar vrea să schimbe lucrurile în aşa fel încât ele să devină mai simple. Îi place foarte mult procedura de înregistrare a mărcii comunitare din perspectiva economiei de timp pe care o implică: totul se poate depune/trimite online sau pe fax, eşti informat de situaţia dosarelor pe e-mail, nici un document trimis pe fax sau depus online nu mai trebuie ulterior depus şi în original. „Mi-aş dori ca aceeaşi procedură să poată fi aplicată şi în România, strict din perspectiva eficienţei (uneori diferenţa de timp între a depune o opoziţie de marcă online şi a merge cu ea printată fizic să o depui la registratura OSIM – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci – poate reprezenta o întâlnire cu un nou client ori analiza unei noi potenţiale mărci)“, susţine Bolintineanu.
Toate mărcile în procedura cărora a fost implicată au poveşti interesante, fiecare dintre ele are o identitate proprie şi o importanţă aparte. Uneori, o denumire care, la prima vedere, poate fi banală şi foarte sigură poate aduce surprize în procedura de verificare prealabilă depunerii cererii: poate fi descriptivă într-o limbă străină, poate fi un termen care aduce atingere bunelor moravuri, tot într-o limbă străină, de exemplu.
„Verificarea unei denumiri, prealabil depunerii cererii de înregistrare a unei mărci, trebuie făcută uneori în mai multe limbi, pe clase. Poţi avea surpriza ca tu să doreşti să înregistrezi o marcă pentru clasa 25 (îmbrăcăminte) şi să primeşti o opoziţie de la titularul unei mărci înregistrate pe clasa 18 (produse din piele); ori înregistrezi o marcă pentru clasa 16 (publicaţii) şi primeşti opoziţii de la o marcă înregistrată pe clasa 41 (servicii de publicare). Înregistrarea unei mărci ar trebui să fie o prioritate în toate domeniile, mai ales în contextul aderării la UE“, afirmă Magda Bolintineanu.
Primul pas în deschiderea unei afaceri sau lansarea unui produs ar trebui să fie, întotdeauna, tocmai depunerea cererii de înregistrare de marcă, chiar înainte de înregistrarea firmei la Registrul Comerţului.
Deşi procedura de înregistrare durează mult şi poate fi relativ costisitoare (mai ales pentru o afacere aflată la început), îl scuteşte pe omul de afaceri de multe cheltuieli şi probleme ulterioare.
„Închipuiţi-vă numai cât se investeşte, de regulă, într-o afacere pentru ca publicul-ţintă să cunoască şi să aprecieze o anumită denumire/semn, pentru ca apoi, brusc, proprietarul să se trezească notificat în legătură cu încetarea utilizării denumirii comerciale / semnului grafic, deoarece aduce atingere unei mărci anterior înregistrate.“ Şi schimbarea denumirii comerciale, a cărţilor de vizită, a materialelor promoţionale ori, mai rău, retragerea produsului de pe piaţă, costă. „Costă mai mult chiar decât înregistrarea unei mărci. Plus că, pe lângă acest cost material, riscul cel mare e cel al pierderii încrederii clienţilor în produsul/serviciul oferit“, continuă consultantul.
Cea mai mare provocare pentru client, aşa cum o vede Magda Bolintineanu, acum, la sfârşit de 2011, este ca el să fie creativ, să găsească o denumire/siglă puternice, distinctive, care să poată fi înregistrate cu succes, iar ulterior marca să poată fi uşor de apărat în condiţiile unei concurenţe teribile care există pe orice domeniu. „În România sunt deja înregistrate – pe cale naţională – peste 100 000 de mărci. Acestora li se adaugă şi mărcile comunitare, şi mărcile internaţionale, înregistrate prin Sistemul de la Madrid inclusiv în România, deci alte câteva milioane de mărci. Orice marcă trebuie să fie distinctivă, astfel încât să nu intre în conflict din punctul de vedere al proprietăţii intelectuale cu aceste câteva milioane de mărci anterior înregistrate.“
Este important ca denumirea pe care vrei să o înregistrezi ca marcă să fie aparte, să poată deosebi produsele şi serviciile tale de cele ale unui alt comerciant: nu poţi înregistra, de exemplu, marca verbală SUC SUPER ACIDULAT pentru clasa 32: băuturi răcoritoare, STRONG VODKA pentru clasa 33: băuturi alcoolice, GREAT TOY pentru clasa 28: jocuri, jucării, pentru că sunt denumiri generice, nu au distinctivitate. Este, de asemenea, important ca denumirea pe care intenţionezi să o înregistrezi ca marcă să nu aducă atingere bunelor moravuri.
„Altă «provocare» poate fi corecta încadrare a produsului/serviciului în clase. Orice marcă se înregistrează pentru anumite produse/servicii, iar acestea sunt grupate în Clasificarea Nice. Chiar zilele trecute, la OSIM era o doamnă care încerca de zeci de minute bune să găsească produsul «momeli de pescuit» într-un tom de peste 500 de pagini. Uneori, găseşti produsul/serviciul pe care vrei să-l oferi în Clasificarea Nice extinsă. Alteori, ai un serviciu total nou, care trebuie încadrat pornind de la similitudinile cu serviciile din alte clase“, spune Bolintineanu.
De asemenea, o verificare prealabilă a denumirii pe care vrei să o înregistrezi ca marcă îţi poate arăta dacă cererea are şanse reale să fie înregistrată sau, dimpotrivă, există mărci identice/similare deja înregistrate pentru produse/servicii identice/similare. O altă „greşeală“ pe care a observat că o fac solicitanţii de marcă este ignorarea termenelor legale în care trebuie plătite taxele legale ori depuse documentele solicitate de OSIM. Este destul de simplu: OSIM te informează că în termen de trei luni de la depunerea cererii de înregistrare a mărcii trebuie achitată taxa de examinare. Nu contează că nu ai ştiut, ai uitat, ai omis, ai pierdut înştiinţarea: acesta este un termen legal, care trebuie respectat. Ignorarea lui se soldează cu radierea cererii de înregistrare a mărcii, iar procedura trebuie reluată din nou de la zero. Inutil de spus că în perioada aceasta poţi avea surpriza ca un alt solicitant să fi depus o marcă identică cu a ta.
Au existat situaţii în care, în urma analizei preliminare depunerii cererii de înregistrare a mărcii, Bolintineanu a identificat mărci similare deja înregistrate pentru aceleaşi produse/servicii. „În această situaţie, ca să întărim denumirea, putem sfătui clientul să o însoţească de un element grafic sau de un alt element verbal. Alegerea elementului grafic sau a elementului verbal îi aparţine clientului. Noi putem doar să-l analizăm şi pe baza aceasta să vedem dacă întruneşte sau nu condiţiile pentru care a fost solicitat în primul rând (o denumire lipsită de distinctivitate nu va ajuta o denumire care deja are probleme)“, afirmă Magda.
A înregistra mărci este ceva util şi atrage după sine rezultate. Atunci când lucrezi într-un astfel de domeniu instinctul este şi el o formă de cunoaştere. Neconvenţională. „Ai instinct în măsura în care cunoşti produsul, omul, compania, contextul. Nu poţi să ai «fler», «instinct», pur şi simplu. Magda Bolintineanu este deja obişnuită cu ştachetele şi exigenţa.“ Majoritatea proiectelor au o constantă de risc, pe care îi place să şi-l asume şi să-l transforme în oportunitate.
Magda Bolintineanu e avocat, lucrează în domeniul proprietăţii industriale din anul 2003, când a terminat Facultatea de Drept, la Universitatea Bucureşti. A lucrat în sute, poate mii de dosare de marcă: înregistrări naţionale, internaţionale şi comunitare, opoziţii, contestaţii, notificări privind încălcarea drepturilor anterioare de proprietate intelectuală etc. În 2008 a devenit şi consilier în proprietate industrială, membru al Camerei Consilierilor în Proprietate Industrială din România. În prezent este şi consilier european în domeniul mărci, desene şi modele, acredidat în faţa OHIM (Office for Harmonization in the Internal Market), forul care gestionează înregistrarea mărcilor în cadrul Uniunii Europene.
