Cartea care îți spune că e perfect să fii imperfect
Ce surpriză, şi a mea! Thaler era contrariat, dar prietenul avea şi un argument: fiind leneş, se implică doar în acele lucruri care merită cu adevărat. De exemplu, salvarea oamenilor din capcanele modelelor economice tradiţionale prin punerea bazelor economiei comportamentale.
În carte, Thaler îşi spune povestea, în care se împletesc fericit cariera de succes (Nobel), dezvoltarea acestei discipline şi multe sfaturi practice. Subiectul pare neprietenos, dar tipul e un povestitor nemaipomenit. În locul unui text arid, am descoperit o istorie romanţată, unde, da, avem eroi, răufăcători, triumfuri, conflicte de tot felul şi chiar mici dezastre. Totul începe prin anii ’70, când Thaler era doctorand în economie, nu tocmai strălucit (conform conducătorului său de teză). O întâmplare miraculoasă a făcut să citească lucrarea unor psihologi, chestie care i-a schimbat viaţa.
Aşa a început „misbehaving-ul” său ca economist: studierea metodică a modului în care oamenii se comportă în viaţa reală vs. norma economică. A făcut rapid o listă cu comportamente evident incompatibile cu modelele raţionale. A atras de partea sa alţi „rebeli” (economişti, psihologi), împreună au realizat cercetări şi au demonstrat că oamenii nu reuşesc să acţioneze în mod constant şi previzibil aşa cum modelele economice au spus că ar trebui.
Tot din primele pagini aflu că istoria şi înţelepciunea se transmit mai uşor prin povestiri amuzante. Hai să încercăm. În teoria economică tradiţională, starul este Homo Economicus, Econ sau „optimizatorul cu sânge rece” (Thaler): ia decizii raţionale de consum, plăteşte întotdeauna preţul corect, cumpără cât trebuie, economiseşte, cumpără asigurarea corectă, aderă la un plan de pensii încă din tinereţe. A, şi nu mănâncă mai mult fistic decât are nevoie. Gândiţi-vă la Spock (Star Trek, comparaţia autorului).
Realitatea, demonstrată de Thaler, este că suntem căpitanul Kirk (cel tânăr, comparaţia mea). Preferinţele ne dictează alegerile, suntem indisciplinaţi, deloc imparţiali, optimizarea consumului şi echilibrul sunt evitate pentru că presupun autocontrol, iar efectul înzestrării, curba marginală a utilităţii şi aversiunea faţă de risc ne conduc, conform teoriei economice, spre decizii iraţionale şi comportamente inadecvate. Exemplu rapid: efectul înzestrării arată că preţuim în mod sistematic mai mult un obiect care ne aparţine, decât fix acelaşi lucru deţinut de altcineva, deşi ambele sunt intrinsec egale ca valoare.
Economia comportamentală ne arată că Econii nu există. Ne putem accepta patimile, însă trebuie să învăţăm să le recunoaştem şi înţelegem. Cartea este un excelent compendiu de paşi greşiţi, plus soluţiile aferente. Iată câteva: aversiunea faţă de risc vine din faptul că pierderea „doare” de două ori mai mult decât câştigul. Luăm uşor decizii cu miză mică, dar nu pentru că dor mai puţin, ci pentru că le exersăm mai des şi devenim „profesionişti”. Econi când cumpărăm lapte, redevenim Oameni atunci când ne pregătim să achiziționăm o casă sau să introducem o nouă regulă de management în companie.
De ce? Pentru că suntem confruntaţi cu o mulţime de „factori aparent irelevanţi” care încep brusc să conteze. Între confort şi risc (suferinţă), alegem confortul (lipsa de conflict) care vine însoţit de inerţie, prejudecăţi retrospective şi miopie (perspectivă îngustă). Acum ştim că există, ce-ar fi să le punem pe lista noastră şi să lucrăm la ele? Căpitanul Kirk câştigă mai toate bătăliile, dar el e într-un film, iar noi, în lumea reală.
Sunt multe lucruri în carte uşor de aplicat în viaţa de zi cu zi. Dar cel mai bun sfat rămâne acesta: „Observă, adună date, spune-ţi părerea fără reţineri”, fie că e vorba de o conversaţie interioară ori de o întâlnire de business. Lectură plăcută!
Anda Drăghici, Chief Marketing Officer, GOPET România
Articol preluat din numărul 243/decembrie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.