Care sunt limitele zonei de confort?

Suntem îndemnați fie să nu sărim calul, fie să gândim out of the box. Știm despre riscurile zonei de confort și despre provocările din afara ei. Dar știm și care sunt limitele zonei de confort?

Numai dincolo de limitele zonei de confort are rost să căutăm unele idei, produse, întrebări, soluții, răspunsuri, proiecte, oameni, vise, colaborări, împliniri, parteneriate, obiective.

Sigur, nu e suficient să ne cunoaștem numai propria zonă de confort, ci trebuie să o înțelegem și pe aceea a clienților, consumatorilor, partenerilor, a oamenilor împreună cu care construim realități de viață și de business. Așa putem genera experiențe care să fie trezitoare, provocatoare, surprinzătoare, care să susțină evoluția, dezvoltarea, performanța, care să împlinească, să uimească, să atragă, să cucerească, să dureze, să inspire, să încânte.

Citește și: De ce un pic mai sus e mereu un pic mai bine

DE CE SĂ IEȘI DIN ZONA DE CONFORT

Zona de confort presupune, în general, multe obișnuințe, reflexe, multe lucruri, situații și reacții implicite. Automatizarea ne duce cu gândul mai ales la dispozitive, gadget-uri, soft-uri și algoritmi. Dar tot automatizare este și ceea ce omul face automat – adică fără să-și implice simțirea și gândirea, ci pe bază de reflex sau de model. Avem template-uri pentru orice și avem furnizori de tot felul de servicii și produse. Ni se dau și ni se arată atât de multe încât ni se pare că acelea sunt toate și că nimic altceva nu se mai poate. Rezultatul este nu numai fixitate, ci și inflexibilitate, precum și o tocire a gândurilor și simțurilor.

Prin urmare, pentru a retrezi emoția și implicarea, pentru a capta atenția și interesul, pentru a stârni imaginația este nevoie de ceva suficient de diferit încât să trezească și să stimuleze, dar nu atât de diferit încât să fie de neînțeles, să se refuze empatiei, să trezească temere, să inspire reținere sau să fie atât de îndepărtat încât să rămână neobservat.

CUM SĂ IEȘI DE ZONA DE CONFORT

Prin muncă, strădanie și sudoare. Spargerea tiparelor, respingerea condiționărilor, renunțarea la ipoteze, prejudecăți, obiceiuri, apucături, nu-i lucru ușor. Este nevoie de intuiție, încredere și curaj. Intuiția este aceea care ne conduce către adevărurile și realitățile naturale, universale, superioare celor create și înțelese de om. Încrederea ne dă forță, perseverență, rezistență, reziliență. Iar curajul ne ajută să facem față necunoscutului, căutărilor, experiementărilor, eșecurilor și opoziției.

Important este să ne urmăm intuiția și să nu ne înfrânăm creativitatea. Oricât de departe ne-ar conduce, ne vor conduce către ce este adevărat și funcțional. În plus, este mai simplu să reducem la o scară mai potrivită o mare idee, decât să infuzăm vitalitate, forță și adevăr într-o idee banală, neinteresantă, neinspirată și care nu inspiră la nimic.

Așadar, nu-ți seda forța creatoare și nu-ți seda inspirația.

CÂND SĂ ÎNCALCI REGULILE

„Întotdeauna vine momentul când știi că trebuie să încalci regulile”, spune Anna Wintour.

În orice direcție corectă se poate merge prea departe – așadar regulile sunt aplicabile până la un punct, dincolo de care devin nefuncționale și chiar dăunătoare. Iar timpurile și realitățile noi nu se pot construi după reguli vechi. Mai ales astăzi, când timpul trece atât de repede, iar schimbările sunt atât de profunde încât viitorul este mereu prezent. Nu poți merge înainte către plăcinte și da înapoi la război. Nu poți avea bucuria și prestigiul de a fi deschizător de drumuri, dacă vrei să rămâi la adăpost de riscuri și provocări. Nu va fi ușor și nu va fi perfect, dar inovarea cere prezență de spirit, intuiție, inspirație și curaj – atât pentru a reuși, cât și pentru a eșua.

LIMITELE PE CARE SĂ LE DEPĂȘEȘTI

”O pasăre a intrat, odată, prin fereastra atelierului meu. Și încerca să iasă bătând în geam și nu găsea ieşirea – căci se lovea mereu de sticlă. S-a așezat apoi să se odihnească. Și a încercat din nou și a ieșit. Sculptura este la fel: dacă găsești acel geam (acea ieșire), te ridici înspre cer, intri în împărăția cerurilor…”, povestește Constantin Brâncuși în cartea Așa grăit-a Brâncuși, de Sorana Georgescu-Gorjan,

Găsești ieșirea atunci când te găsești pe tine însuți, pentru că orice drum începe cu tine, pe calea ta poți merge numai tu și numai fiind tu însuți ai acces la resursele tale – adevărate și toate. Iar când te așezi, nu numai că te odihnești, dar te regăsești – pentru că înlocuiești chemarea minții cu chemarea inimii. Inima este discretă, subtilă și este adeseori denigrată de rațiune. Dar dacă mintea depozitează știința omului, inima este conectată la înțelepciunea Universului – ceea ce o face mai știutoare și mai cuprinzătoare. Așadar, calea și ieșirea le găsești cu inima. Inima ta, nu a altuia.

Și Ion Cucu spune că “există un prag de sus în fiecare meserie. Nu unul de care să te ferești și să-ți dea dureri de cap. E pragul care, odată atins, îți ia toata frica și îți confirmă că n-ai trăit degeaba”.

Iar Gay Hendricks susține că „ne-am putea petrece majoritatea timpului operând în zona geniului nostru dacă am reuși să depășim acea limită iluzorie pe care singuri ne-o impunem” – the Upper Limit Problem, cum o denumește el.

LIMITELE PE CARE SĂ LE RESPECȚI

“Frumosul fluture a murit sub vitraliul de sus. În zadar am deschis cele două uși mari și cele șase ferestruici. În zadar cu o prăjină am vrut să-l fac să găsească iesirea. Frumosul fluture, atras de lumină, s-a izbit cu capul de geam până ce a murit. Așa e și cu noi, când lumina noastră interioară e mai mare decat știința noastră, ne spargem capetele de ziduri de netrecut, când ne-ar fi atât de ușor să găsim ieșirea”, spune tot Constantin Brâncuși.

„A ști” nu funcționează fără „a înțelege”. Asta nu înseamnă că totul trebuie înțeles, ci înseamnă că e bine să știi când să insiști, când să te oprești, când să mergi mai departe sau când să mergi în altă parte. Uneori, bine nu e să faci mai mult sau mai puțin, ci altceva.

Iar când nu înțelegi ceva, cheamă-ți în ajutor inima. Ea îți va arăta calea, iar tu vei ști să mergi pe ea, chiar dacă nu întotdeauna vei înțelege de ce e așa.

Citește și: Îți imaginezi sau nu-ți imaginezi? Asta-i întrebarea