Care este cel mai important semn de inteligență? Ne spune Jeff Bezos
Jeff Bezos are succesul pe care-l are nu numai pentru că este foarte inteligent, ci și pentru că are talentul de a se înconjura cu oameni inteligenți.
Cum recunoști inteligența?
Când vor să determine care este nivelul de inteligență al cuiva, majoritatea oamenilor caută să știe cât de des are omul acela dreptate, ce știe și cât de bine se pricepe la ce face. Are răspunsuri corecte, se împlinesc previziunile sale?
Dar Jeff Bezos se ghidează după altceva: el nu caută doar să vadă cât e omul de priceput, ci vrea să vadă și dacă omul înțelege când greșește și dacă este dispus să-și schimbe des părerea. Bezos a observat că „oamenii cei mai inteligenți își revizuiesc adesea cunoștințele, continuă să exploreze și să reanalizeze problemele, chiar dacă le-au rezolvat deja. Sunt deschiși să ia în considerare și alte puncte de vedere, informații și idei noi, nu le este teamă să fie contraziși și acceptă ca modul lor de gândire să fie contestat”.
Consecvența este caracteristică minților înguste
În orice direcție se poate merge prea departe. Dacă ești excesiv de conscvent, nu vei putea să înveți mai mult pentru că ești sigur că ceea ce știi acum este tot ce se poate ști, așadar e corect și complet.
Smerenia intelectuală – deschiderea către informații noi
Conceptul prin care psihologii denumesc capacitatea de a lua în considerare informații noi este „smerenie intelectuală”. A greși nu este semn de prostie, ci este semn de curiozitate, de deschidere către informații noi. Astfel, oamenii cu smerenie intelectuală își dezvoltă tot timpul inteligența și iau decizii mai bune.
Spre deosebire de smerenia obișnuită – care se definește prin sinceritate, cinste și altruism – smerenia intelectuală se referă la înțelegerea limitelor cunoașterii. Presupune deschidere la idei noi, receptivitatea la noi surse de informație și are beneficii semnificative. Oamenii smeriți intelectual gestionează mai bine procesul de învățare și au o implicare mai adecvată în discursul public. Laszlo Bock, Vice președinte la Google spune că smerenia intelectuală este una dintre cele mai de seamă calități pe care le caută la candidații pentru un job, pentru că oamenii cărora le lipsește nu știu să învețe.
Psihologii confirmă acest lucru, întrucât cercetările au arătat că adulții smeriți intelectual sunt mult mai în măsură să învețe, inclusiv de la oamenii cu care nu sunt de acord.
Tenelle Porter, cercetător postdoctoral în psihologie la Universitatea din California, susține că atunci când știm să-l ascultăm activ pe celălalt, dezacordurile tind să devină constructive. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să ne expunem perspectivelor diferite – ceea ce înseamnă, oricât de greu ar părea, că faptul că-i ascultăm pe prietenii și pe membrii familiei care au păreri radical diferite de a noastră poate fi benefic pentru evoluția noastră intelectuală.
Unul dintre cele mai importante obstacole în calea smereniei intelectuale are de-a face cu felul în care omul înțelege inteligența, în sens mai larg. Oamenii care au o gândire fixă (fixed-mindset) – concept formulat de Carol Dweck – cred că omul se naște cu o inteligență finită, motiv pentru care eforturile de îmbunătățire sunt zadarnice. Un om cu gândire fixă și un IQ ridicat, de exemplu, va avea o abordare arogantă și va crede că „deja știe totul”, ceea ce-l face să-și pună singur bețe în roatele învățării. Nu va ști să învețe mai mult. Omul cu gândirea fixă și un IQ mai mic va avea o atitudine defensivă („nu mă pricep la matematică, așa că niciodată nu voi fi bun la mate”), demotivându-se și limitându-și singur dezvoltarea și succesul. Acest mod de a gândi este foarte dăunător, pentru că există riscul de a-i eticheta pe oameni, considerând că aceștia ar fi pierdut la loteria intelectului. Oamenii cu gândire fixă se vor simți inferiori, iar asta îi face să se agațe și mai tare de opiniile lor și să devină defenisvi atunci când acestea sunt explorate sau puse la îndoială.
Pe de altă parte, oamenii cu gândire deschisă, bazată pe creștere (growth -mindset) consideră că inteligența este de natură maleabilă, că poate fi lucrată, ca un mușchi – motiv pentru care sunt mai rezilienți și le place să învețe.
Altfel spus, cu cât suntem mai flexibili intelectual, cu atât mai mult avem de câștigat.
Tenelle Porter susține că flexibilitatea intelectuală ne poate ajuta să dezvoltăm și alte trăsături de caracter valoroase. În acest sens, ea face trimitere la studiul realizat în 2012 de cercetătorii Ethan Kross și Igor Grossmann, publicat în Journal of Experimental Psychology, care a identificat o legătură între smerenia intelectuală și înțelepciune. „Există trei dimensiuni importante ale înțelepciunii: să înțelegi că lumea este în flux și că viitorul probabil se va schimba, să înțelegi că cunoștințele tale sunt limitate și să ai o atitudine pro-socială, care să susțină și să promoveze binele comun”, susțin autorii studiului. Dar Kross și Grossmann punctează că și aomenii care se străduiesc să devină mai înțelepți, nu reușesc întotdeauan să -și pună în aplicare înțelepciunea în situații cu implicații profunde în plan personal.
Ca să ajungem la nivelul de auto-cunoaștere necesar pentru a ne cultiva înțelepciunea, trebuie să evităm ceea ce psihologii denumesc „unghiul mort” – adică ideea că experiențele și circumstanțele noastre unice de viață ne oferă o înțelegere mult mai profundă a lucrurilor decât au oamenii pe care-i vedem sau cu care interacționăm zilnic.
În cartea sa, The Art Spirit / Spiritul artei, pictorul Robert Henri scrie:
„Sunt două tipuri de oameni, pe lume: cei care învață și cei care nu învață.
Omul care învață are o intensă activitate mentală și spirituală. Ajunge la concluzii și caută să-și comunice descoperirile. Se duce oriunde sunt oameni – în piețe, în expoziții – și caută să le comunice noul unghi de vedere asupra vieții pe care l-a găsit. Astfel, creează o perturbare și câștigă atenția celor în ale căror vene curge același sânge – sânge de om care învață. Cu toții se înflăcărează și trec la treabă. Apar tabere, discuțiile se încing. Aerul vibrează, plin de viață.
Oamenii care nu învață cred că toate astea sunt o erezie. „Să fie liniște!”, strigă ei. „Perturbatorul să fie aruncat în închisoare!”
Avem, astfel, două filosofii: viața în mișcare și viața în nemișcare.
Foto: Pixabay