Artmyway – O joacă devenită un lucru serios

Primele bijuterii le-a făcut cu aproape cinci ani în urmă, când rămăsese însărcinată cu primul copil. Deși lucra în domeniul la care visase – în cercetare – Alexandra Dragomir era profund dezamăgită de cât de prost era plătită munca sa. Primele seturi de bijuterii pe care le-a făcut Alexandra au fost pandante și cercei. Cele bărbătești – butoni din mecanisme de ceas, papioane din lemn – au fost aduse de soțul ei, care s-a alăturat pasiunii ei. Idei sunt multe, dar important e să le implementeze, iar rezultatele nu sunt spectaculoase de la început.

De la chimie la bijuterie

Primul eveniment la care au vândut bijuterii a fost în Centrul Vechi. „Strânsesem mai multe bijuterii la care Alexandra lucrase. În cele două zile au fost vânzări de 700-800 de lei, dar mai bine de jumătate au fost cumpărate de străini care exclamau de uimire la vederea lor. Noi ne uitam șocați unul la celălalt. Lucrasem și eu două perechi de butoni. Un străin a cumpărat o pereche și eu i-am cerut 10 euro, iar el ne-a dat 100 de euro. I-am dat restul și atunci ne-a zis că e foarte puțin cât ceream noi pentru obiectul respectiv, dar i-am explicat că în România veniturile oamenilor sunt mici. Ne-a hrănit orgoliul ce ne-a spus străinul atunci…”, povestește Bogdan Dragomir. „Dacă stăm să ne uităm la ce făceam fiecare dintre noi până să ne apucăm de această afacere, răbdarea și meticulozitatea cred că au fost factori determinanți în ceea ce am lucrat fiecare dintre noi; și-n audit, și pe bursă, și într-un laborator îți trebuie foarte multă răbdare și îndemânare, iar creativitatea am descoperit-o fiecare treptat. Când am început, am zis că e o joacă, dar ulterior a devenit un lucru serios”, mai spune Bogdan Dragomir.
Alexandra este de profesie chimist, a lucrat într-un laborator de cercetare al unei companii producătoare de medicamente, unde se ocupa de producție.

„Când am terminat facultatea, visul meu a fost să ajung într-un laborator, în cadrul unei companii. Mi-a plăcut tot timpul să lucrez cu substanțe. Să fac combinații, să fac cercetare. Am făcut lucrul acesta timp de opt ani, dar partea financiară m-a dezamăgit. Și odată cu primul copil, am pornit să fac bijuterii, am văzut că îmi place, că mă regăsesc în ceea ce fac, iar pe viitor, cine știe…”, afirmă Alexandra Dragomir, cea responsabilă de povestea pe care familia sa o trăiește în prezent.

O afacere de familie din care se poate trăi decent

Soțul ei, Bogdan Dragomir, este fost broker și în sarcina sa sunt achizițiile și dezvoltarea afacerii, iar al treilea om al echipei, Iolanda Cojocaru, este de profesie consultant, a lucrat în audit pentru o multinațională, iar acum se ocupă de vânzări și promovare. Iolanda s-a alăturat echipei doi ani mai târziu. Este cumva tot din familie. „Am fost toți trei colegi de liceu și suntem din Brăila. Soțul meu e văr cu Bogdan, dar nu neapărat asta ne-a legat. M-am alăturat afacerii pe vremea când încă atelierul de lucru era în dormitor”, povestește Iolanda Cojocaru. „Mi-au arătat tot ce lucrau și am fost încântată. După ce m-am documentat, am vrut să văd dacă se poate trăi din asta. Noi am tot reinvestit ceea ce am câștigat tocmai pentru că vrem să dezvoltăm această afacere și să ajungem în acel punct în care să spunem: «Da, trăim foarte bine din asta». De aceea nu putem afirma deocamdată că avem un salariu lunar comparativ cu salariile din multinaționale,” spune Iolanda.
Au un site online, iar pozele de prezentare le fac împreună; au investit în echipamente, pentru că dacă ar apela la un fotograf, prețurile pentru pozele de produs ar fi prea mari. Preferă ca toți banii să ajungă în producție.
„Am pornit cu 800 de euro. Nici nu ne gândeam că vom crește atât de mult”, spune Bogdan Dragomir. „Toată povestea a început în dormitorul nostru. Ulterior ne-am extins în hol, dormitoarele copiilor, living, iar apoi a trebuit să găsim un alt loc și ne-am mutat în atelierul pe care-l vedeți”, adaugă Bogdan Dragomir.
De când s-au mutat, au încercat să creeze proceduri și fluxuri care să-i ajute pentru că, de la cele câteva seturi de bijuterii vândute la un târg în București, acum au ajuns să vândă produse în 10 locații ale librăriilor Cărturești. „Ei au o secțiune intitulată Romanian Designers. I-am abordat, le-am prezentat portofoliul, au testat piața și au văzut reacția clienților lor. Noi căutăm magazine care să fie din aceeași poveste, nu vrem ca produsele noastre să ajungă în orice magazin”. Bogdan spune că, de regulă, clienții sunt abordați pe e-mail, dar „cel mai bine îi convinge vizual”, pentru că nu de puține ori când le-a arătat produsele, clienții au exclamat „Wow!”

“Am trecut de la cercetare și brokeraj la industrii creative”

Bogdan Dragomir povestește că nu se aștepta să ajungă să lucreze într-un mediu creativ. „Venim toți trei din medii care nu au legătură cu creația, partea artistică s-a trezit în noi ulterior. Eu am trecut de la brokeraj la producția de butoni, tablouri, machete. Am făcut inclusiv două cursuri de bijuterie contemporană, sunt și acreditat și ne dorim ca a doua direcție a afacerii pe termen mediu și lung să fie bijuteria contemporană din metale prețioase: aur, argint, platină. Înseamnă producție de la zero a bijuteriilor, iar în cazul acesta avem nevoie de un capital mai mare pentru a lansa linia din materiale prețioase”.

În acest moment, afacerea soților Dragomir se bazează pe reciclare, ei realizând bijuterii și accesorii. Sunt confecționate manual, iar influențele sunt steampunk, cyberpunk și vintage. Steampunk ilustrează o lume alternativă în care predominante sunt mecanismele acţionate de puterea aburului. Cultura, stilul vestimentar şi arhitectural sunt puternic influenţate de epoca victoriană britanică. Este practic o posibilă imagine a lumii, dacă nu ar fi fost descoperită energia electrică. Cyberpunk se concentrează pe tehnologie avansată și știință, subliniind adesea computerele și roboții. Atât Cyberpunk, cât și Steampunk sunt subgenuri în lumea științifico-fantastică. Ambele sunt sursă de inspirație de la literatură la muzică, modă, artă, design și multe altele.
Butonii se fac din mecanisme de ceas recondiționate. „Partea de recondiționare o fac eu în atelier. Mecanismele au o vechime de 30-40 de ani. Am început cu ceasuri luate de pe la prieteni și din târguri, de la anticari. De vreun an și ceva importăm aceste mecanisme pentru că am ajuns să folosim zeci de mii de mecanisme și nu le-am găsit într-un târg. Eu sunt pasionat de ceasuri vechi. Unele au chiar rubinele originale și, acolo unde sunt lipsă, practic le adăugăm. Bijuteriile de damă sunt 100% concepția soției mele”.

Sursele de inspirație includ și reciclarea materialelor

Încearcă să fie creativi, să recicleze elemente pe care altcineva nu le-ar folosi și ar fi aruncate. Fac și tablouri din pietre de râu, din plăcile de bază de la calculatoare aruncate decupează bucăți și fac butoni, din creioane colorate confecționează broșe… Alexandra Dragomir spune că inspirația e o chestiune de moment, influențată de starea emoțională, adică sunt și zile când nu îi ies. Idei mai vin și din partea clienților. De exemplu, la broșe, a început cu unele simple, iar acum are și 30 de modele. Îi apucă și ora unu noaptea în atelier, alteori chiar dimineața, dar nu simt nevoia disperată de a avea un concediu, așa cum se întâmpla când erau angajați. „Nu aș compara ceea ce facem acum cu un job full-time pentru că era un job și atât. Aici trebuie să facem niște sacrificii de care suntem conștienți, pentru viitor. Noi vrem să creștem și la un moment dat procesele să fie atât de bine puse la punct, încât să ne putem lua o lună concediu și treaba să meargă”, spune Iolanda.

Partenerii cu care lucrează în prezent au venit prin recomandări. Au început să aibă comenzi personalizate și de la firme mari, lanțuri hoteliere, firme de IT. „Pentru o firmă de IT lucrăm acum niște butoni personalizați. PEGAS ne-a cerut să le facem tablouri cu biciclete și bijuterii cu tematica «Biciclete», spune Bogdan. Alte persoane le-au comandat produse pentru clienții lor, pentru evenimentele de final de an. „Ne-am făcut un mic business plan pe anul următor și vom face angajări pe partea de producție”.

Articol preluat din numărul 243/decembrie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.