Radu Florescu: Un program intre doua continente

24 aprilie

Anul acesta, Pastele Catolic si Ortodox se vor sarbatori in aceeasi zi – mai putina vacanta pentru mine. Ca si in trecut, o excursie in Poiana la casa familiei noastre imi ofera relaxarea de care am nevoie. De obicei, in acest weekend fac plimbari lungi prin padure – cu Taffy, credinciosul meu Golden Retriever – si citesc foarte mult. Sunt un cititor pasionat de istorie, astept cu nerabdare sa termin The Counselor de Ted Sorensen, care a fost consilierul personal al lui John F. Kennedy.

26 aprilie

M-am intors la ritmul alert din Bucuresti si ma pregatesc pentru cateva calatorii programate la Londra, dar, inainte de plecare trebuie sa recuperez hibernarea sporturilor de iarna. Pentru inceput, faptul ca vremea s-a imbunatatit iar ora s-a schimbat face ca trezirea mea la 6 dimineata sa fie mult mai placuta fata de zilele matinale din ianuarie. Martea si joia, in fiecare dimineata la ora 7,00 sunt la World Class la cursurile de spinning. Instructorul – ucrainean – ne tine in picioare timp de 60 de minute, permitand doar o scurta pauza pentru a bea apa si a se asigura ca nu suntem in insuficienta cardiaca. Cei care vin la cursuri au in jur de 35 de ani sau mai mult – de ce ar veni cineva mai tanar sa faca exercitii la ora aia matinala? Este istovitor sa te antrenezi o ora, dar mi se pare cea mai buna varianta pentru a te trezi dimineata fara sa bei cinci cafele expresso.

30 aprilie

Sfarsitul lui aprilie ma aduce inapoi la Londra pentru intalnirile anuale (organizate in cadrul grupului) sau cele care analizeaza evolutia business-ului. Iubesc Londra, este unul dintre cele mai civilizate si ordonate orase din lume, unde politetea a fost convertita intr-un sport national. My Hotel este un mic hotel, tip boutique, situat la 5 minute de mers fata de birourile Saatchi. Prefer locurile familiare, la fel ca noi toti, prin urmare am devenit un oaspete obisnuit al hotelului. Oamenii se plang deseori de mancarea englezeasca, dar cele mai bune localuri nu le apartin britanicilor. Preferatele mele sunt cele cu specific thai, indian, chinezesc si vietnamez. Cealalta destinatie preferata este Virgin Record – filmele sunt intotdeauna o modalitate buna de a ma revansa la intoarcere, fata de baieti, pentru ca am fost plecat de acasa.

7 mai

In sfarsit vremea este mai buna si imi permite sa ies afara pe terenul de tenis! De 12 ani, inchiriez un teren de tenis in fiecare sambata si duminica pentru doua ore. Pentru mine a devenit un eveniment obisnuit de week-end si o modalitate foarte buna de a-i incuraja pe baieti sa-si exerseze reverul. Fara indoiala jocul meu este in declin, iar spatele (printre altele) a inceput sa resimta fiecare sprint si rasucire la returnarea unei serve.

23 mai

Fiul meu cel mai mare care studiaza la o universitate din SUA isi termina examenele asa ca ma pregatesc sa zbor la Boston pentru a-l ajuta sa se mute, sa-si gaseasca un job de vacanta si sa petrecem cateva zile doar noi doi. De obicei, ajung in Boston la ora 6,00 dimineata si ma duc direct la apartamentul meu din Boston, situat in portul orasului. Imi las bagajele si merg la restaurantul Legal Seafood de langa casa pentru a manca homari si scoici si pentru a urmari meciul de baseball al echipei Red Sox, la care se uita toata lumea din bar. Dimineata urmatoare la 4,00 am (nu la 6,00 din cauza schimbarii de fus orar) sunt gata sa conduc patru ore pana la Universitatea din Vermont unde invata fiul meu. La sosire, caminele sunt intesate de SUV-uri si parinti care arunca orice nu incape in masina, studenti vanzand carti vechi si ascunzand ceea ce nu vor ca parintii sa gaseasca. Peisajul este haotic, dar, de fapt, foarte eficient. Cateva imbratisari la despartire, cateva lacrimi si toata lumea este pe autostrada 90 spre sud, inapoi spre casa. In acest caz, urmam turma si ne indreptam spre Boston pentru a depozita lucrurile si pentru a ne pregati pentru meciul Red Sox si apoi plecam la Nantucket pentru trei zile. Vacantele in SUA sunt de obicei scurte si placute (de obicei cinci zile) dupa care ma intorc in Bucuresti.

28 mai

Coborand din avion in Otopeni, ma gandesc intotdeauna la cat de repede trece timpul. Ducadu-ma cu gandul la tineretea mea, imi amintesc cum asteptam o ora in liceu pentru un dans care parea sa dureze zile intregi. Este greu sa vezi cum lunile intregi trec ca orele. Acesta este pretul pe care il platesti odata cu inaintarea in varsta. Dupa cum se zice, cel mai bun lucru este ca viitorul vine incetul cu incetul.