Mai tare decât la Animal Planet!

O replică despre Africa spune că, odată ce ai experimentat acest continent, o să-ţi doreşti cu siguranţă să te întorci. În ciuda sărăciei, a condiţiilor inumane de viaţă, a lipsei apei, a bolilor şi a foametei, acest continent se bazează pe o comoară imposibil de estimat ca valoare… oamenii şi simbioza lor cu natura şi animalele de aici.

Safari este acea experienţă…

Un fel de drumeţie pe zeci de kilometri în căutarea animalelor sălbatice, la ele acasă, aceasta ar fi definiţia ce foloseşte cele mai puţine cuvinte. Dar lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Te îmbarci în maşini de teren, cu tot cu bagajele pentru câteva zile, îţi pregăteşti binoclul şi aparatul foto cu un obiectiv bun (nu ascund că este o investiţie!). Apoi încerci să-ţi găseşti calmul şi răbdarea în aşteptarea animalelor pe care până atunci le-ai văzut doar în documentare pe Animal Planet.

De ce am ales Tanzania? Este o destinaţie recunoscută pentru safari, ai ce să vezi într-un timp considerat scurt – o săptămână. Are câteva parcuri naţionale cu populaţie variată de animale, iar infrastructura turistică s-a dezvoltat mult.

Interesant este că, dacă nu veniţi de acasă cu o rezervare pentru un tur-safari, puteţi găsi uşor în Arusha o companie care să vă ofere un astfel de traseu. La noi a fost totul organizat de acasă şi atât eu, cât şi cele 18 persoane care au mai mers cu mine în această călătorie am avut totul pregătit. Pentru mine a fost şi o premieră: am organizat astfel prima mea călătorie cu cititorii blogului şi a fost un adevărat succes, aşa că la anul voi relua traseul, cu siguranţă.

Emoţii şi peisaje de neuitat

Câteva nume proprii am să vă rog să reţineţi: călătoria noastră a inclus Parcul Naţional Lake Manyara, Parcul Naţional Serengeti şi Craterul Ngorongoro.

Primul contact cu sălbăticia Africii l-am avut în Parcul Naţional Lake Manyara, despre care fusesem avertizat că în această perioadă nu este prea spectaculos şi că nu o să văd prea multe animale.

Dar, când am zărit primele familii de maimuţe Colobus, primele zebre, girafe şi primul elefant jucăuş la mai puţin de un metru de maşina noastră, aproape instantaneu emoţiile au luat-o razna. Ai senzaţia că animalele nu dau doi bani pe «carapacea» metalică a maşinilor în care te afli.

În Serengeti însă, lucrurile s-au arătat promiţătoare din prima jumătate de oră, pentru că am zărit şi primii lei, undeva la câteva sute de metri, tolăniţi în iarba uscată. Restul zilei însă nu am mai avut parte de niciun fel de interacţiune cu animalele, doar nişte hipopotami care stăteau în apă şi nu îşi ţineau decât capul la suprafaţă s-au lăsat fotografiaţi.

În ziua a treia însă norocul ne-a surâs. Mai întâi, am admirat câteva leoaice în iarbă, apoi o familie căţărată pe nişte stânci, foarte aproape de drum.

Cireaşa de pe tort au fost doi lei tolăniţi fix în drum.

Să nu credeţi că voiam să se mişte de acolo… Dar după un timp a devenit clar că, dacă doream să ne continuăm drumul, trebuia să îi ocolim, cât mai silenţios cu puţinţă, cu motorul la minim. Ghepardul şi leopardul erau şi ei în zonă, dar destul de departe şi nu prea le păsa de prezenţa noastră.

Una dintre cele mai interesante experienţe a fost însă urmărirea pregătirilor de vânătoare ale unei familii de lei. Leoaicele erau aşezate strategic, gata pentru atac, leul împărţise cireada de Gnu în două şi a fost o chestiune de minute până a început atacul. Am văzut apoi girafe trecând prin faţa maşinii noastre, elefanţi trepidând şi «mormăind» la câţiva metri sau hipopotami plimbându-se elegant printre maşini – da, în ciuda greutăţii şi marimii impresionante, se mişcă destul de graţios şi… destul de repede. Sincer, acum, rememorând toate aceste cadre », pot spune că experienţa unui safari nu poate fi comparată cu nicio altă experienţă de vacanţă.

Nu vă faceţi griji pentru cazare

Dacă ziua se merge dintr-un parc naţional în altul, noaptea cazarea se face la lodge-uri, în condiţii de cele mai multe ori de lux. Fac parte dintr-un fel de minicomplexe hoteliere, cu căsuţe cochete care sunt echipate cu tot ce trebuie pentru ca, după plimbările prin soare şi praf, să găseşti relaxare şi condiţii civilizate de cazare şi masă. Ai micul dejun şi cina incluse în preţul cazării, iar mâncarea este impecabilă.

În cele trei nopţi petrecute în safari, am stat la trei lodge-uri diferite. Primul a fost foarte luxos, cu o cameră spaţioasă, şemineu şi jacuzzi. Cea de-a doua noapte am petrecut-o ceva mai exotic, la corturi, în mijlocul sălbăticiei şi nu vă ascund că hienele au urlat toată noaptea printre noi. Deşi erau condiţii decente şi personalului lodge-ului nu te scăpa prea mult din ochi, cu toate acestea exista pericolul iminent de a te întâlni cu un animal sălbatic. Eşti avertizat că trebuie să respecţi un anumit perimetru, pe care, însă, l-ar putea încălca o felină mai curioasă (sau înfometată).

Fără îndoială însă, cea mai interesantă experienţă a safari-ului s-a produs la ultimul lodge la care am stat, unde am văzut un elefant trecând fix prin faţa balconului, dar şi ochi de leu sticlind în întunericul nopţii, la nu mai departe de 200 de metri de camera noastră.

Mă voi întoarce chiar în 2013 – am senzaţia că am văzut şi experimentat doar o zecime din ceea ce aşteptam. Poate şi pentru că am înţeles de ce, în Kiswahili, safari înseamnă periplu, cu acel sens pe care noi îl dăm unei călătorii în scop de cunoaştere şi autocunoaştere.