Haina noua a limbii romane

Practic, aveam de-a face cu doua gramatici ale aceleiasi limbi: una a profesorilor de la Cluj, alta a Academiei din Bucuresti. Multe chichite, discrepante, argumentari pro si contra unei exprimari sau scrieri. Iar eu, din hipercorectitudine si meticulozitate, ma straduiam sa le retin pe toate si corectam cu satisfactie pe oricine se exprima gresit.

Acum, noua editie a gramaticii limbii romane lansata de Academia Romana ma supune la un nou exercitiu de memorie. De exemplu: „o data” se scrie separat numai cand se opune lui „de doua ori”. Adio „o data ce/cu/pentru”! Corect este: „odata ce”, „odata cu”, „odata pentru”. Sa spunem ca asta nu mi-e greu sa retin; in fond, ce stiam eu ca este corect, devine incorect. Mai greu imi va fi insa sa ma obisnuiesc cu „niciun” si „nicio”. N-am scris niciodata cuvintele astea impreunate, arata… nenatural! Conform noii gramatici, atunci cand avem o negatie definitiva, e corect sa scriem „nicio/niciun”: „Nu accept nicio corectura!” In schimb, cand e vorba despre o disjunctie, scriem ca inainte: „Nu accept nici o corectura, nici o lauda”.

Ei, dar ce sa ma plang eu atat, trebuie sa tinem pasul cu evolutia limbii. Ce sa mai spuna profesorii si elevii, care lucreaza cu „fineturi” de gramatica si trebuie sa-si insuseasca o groaza de noi denumiri: subiectul nu mai este parte principala de vorbire, ci un complement mai special, partile de vorbire se numesc acum clase lexico-gramaticale, iar cele patru conjugari ale verbului au devenit zece!

Partea buna e ca Academia Romana pune in sfarsit la punct sistemul ortografic, specificand clar ca scrierea cu „i” in loc de „a” si cu „sint” in loc de „sunt” este incorecta. Tentative au mai existat si in vara lui 2005, cand, dupa lansarea noului DEX, s-a facut un apel in toata presa pentru adoptarea grafiei cu „a”. Fara rezultat, precum se stie. Noua gramatica apare la 43 de ani de la ultimul tratat care stabilea normele si regulile limbii romane. Era cazul sa mai improspatam spiritul limbii…