File de istorie: 17 ianuarie
Nicolae Iorga s-a născut în Botoșani, iar data nașterii este considerată a fi 17 ianuarie 1871 (deși pe certificatul de naștere este trecut 6 iunie). Tatăl său, Nicu Iorga (avocat) și mama Zulnia (născută Arghiropol) erau ortodocși. Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Probabil din cauza luptelor balcanice nesfârșite de a revendica acest popor și istoria lui, istoricul a manifestat o reținere în a-și însuși apartenența etnică explicit, însă în cartea auto-biografică „O viață de om așa cum a fost” scriitorul neagă subtil legătura cu grecii și se mândrește că provine pe linie maternă din aristocrația bizantină și după tată direct din munții Pindului, pe care orice istoric îi acceptă ca vatra veșnică a macedonilor aromani. Totuși, detalii despre originile îndepărtate ale familiei rămân incerte.
A făcut gimnaziul și liceul (după 1881) la Colegiul Laurian din Botoșani, unde a obținut rezultate excelente, și, din anul 1883, a început să ofere meditații colegilor pentru a crește veniturile familiei. La vârsta de treisprezece ani, în timpul unei vizite la unchiul matern Emanuel „Manole” Arghiropol, și-a făcut debutul în presă în ziarul celui din urmă, Romanul, unde publica anecdote și editoriale despre politica în Europa. Anul 1886 a fost descris de Iorga ca fiind „catastrofa vieții mele de școlar în Botoșani”, deoarece a fost eliminat temporar pentru că nu salutase un profesor. Iorga alege să părăsească orașul și să se înscrie la Colegiul Național din Iași, fiind admis, primind bursă și fiind lăudat de director, filologul Vasile Burlă. Tânărul vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca, mai târziu referindu-se la studiile grecești ca fiind „cea mai rafinată formă a rațiunii umane”.
La vârsta de șaptesprezece ani, Iorga a devenit mai rebel. Devenise interesat în activități politice, dar are convingeri cu care mai târziu va fi puternic împotrivă: auto-declarat marxist, Iorga a promovat revista de extremă stânga Viața Socială și a ținut prelegeri despre Capitalul. Văzându-se în pensionul „urât și dezgustător” al Colegiului Național, a încălcat regulile și a fost suspendat pentru a doua oară, pierzând bursa. Pentru a-și putea ajuta în continuare familia cu bani se reapucă de dat meditații. A fost din nou suspendat pentru că citea în timpul unei ore. Iorga a fost unul din cei mai buni absolvenți (cu media 9,24).
Grigore Nandriș (n. 17 ianuarie 1895, satul Mahala, azi în raionul Noua Suliță – d. 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie) a fost un lingvist, filolog și memorialist român, profesor la universitățile din Cernăuți, Cracovia, București, Londra și Oxford.
Grigore Nandriș s-a născut și s-a format într-o perioadă în care relațiile româno-polone erau în plină dezvoltare, prin contribuția românilor care au activat în Polonia interbelică, pe atunci vecina de la nord a României. A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer. Între anii 1920-1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan Rozwadowski, Jan Łoś, Ignacy Chrzanowski și Stanisław Wędkiewicz. Grigore Nandriș a fost primul profesor de limba română la Cracovia, în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Doi ani mai târziu, postul său era preluat de ilustrul om de cultură Petre P. Panaitescu. Își ia în 1922 doctoratul în filologie cu teza Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum (Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna), lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”.
Michelle LaVaughn Robinson Obama (născută pe 17 ianuarie 1964) este soția celui de-al patruzeci și patrulea președinte al Statelor Unite al Americii, Barack Obama.
Michelle Robinson s-a născut și a crescut sudul orașului Chicago și a absolvit Universitatea Princeton și Facultatea de Drept Harvard. După terminarea facultății, ea a revenit la Chicago unde a acceptat o poziție în firma de avocatură Sidley Austin, înainte de a se căsători cu Barack Obama. Ulterior, doamna Obama a lucrat, ca parte a administrației primarului din Chicago, Richard M. Daley și la Universitatea Chicago. Pe parcursul anilor 2007 și 2008, ea a contribuit la campania electorală a soțului ei pentru alegerile prezidențiale din anul 2008. Ea de asemenea, a susținut un mic discurs în fața Convenției Naționale Democrate din Denver, Colorado, 2008. Doamna Obama este mama a două fiice, Malia și Sasha și este sora lui Craig Robinson, antrenorul echipei de baschet de la Oregon State University.
Michelle Obama este o creștină protestantă. Ea a fost crescută metodist și s-a alăturat Trinității Bisericii Unite a lui Hristos, unde ea si Barack Obama s-au căsătorit, nuntă realizată de Rev Jeremiah Wright. La 31 mai 2008, Barack și Michelle Obama a anunțat că au retras apartenența lor în Trinity United Church of Hristos, declarând că "relațiile noastre cu Trinity au fost tensionate de declarațiile de dezbinare ale reverendului Wright, care a intrat brusc în conflict cu propriile noastre opinii". Familia Obama a participat la mai multe biserici diferite, de când s-a mutat la Washington DC, în 2009, inclusiv Shiloh Baptist Church și Biserica Episcopală Sf. Ioan. La conferința generală African Methodist Episcopal Church lui, Michelle Obama a încurajat pe cei prezenți să pledeze pentru conștiinței politice, spunând "Pentru oricine care spune că biserica este nici un loc pentru a discuta despre aceste probleme, le spun nu există nici un loc mai bun – nici un loc mai bun , pentru că în cele din urmă, acestea nu sunt doar probleme politice – acestea sunt probleme morale, acestea sunt probleme care au de a face cu demnitatea umană și a potențialului uman, iar in viitor ne-o dorim pentru copiii noștri și nepoții noștri.