De ce a rămas ziua de 3 noiembrie în istorie

În anul 1919 este inaugurată oficial Universitatea din Cluj – Babeș Bolyai. Aceasta și-a început activitatea cu patru facultăți, și anume: Facultatea de Științe, Medicină, Litere și Filosofie și Facultatea de Drept. Universitatea din Cluj a fost înființată prin decret-lege la 12 septembrie în același an. Primul rector al Universității a fost Sextil Pușcariu.

În anul 1920, în data de 3 noiembrie își începe activitatea Școala Politehnică din Timișoara, numită mai târziu Universitatea de Vest Timișoara. Facultățile Universității sunt Facultatea de Arte și Design, Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie, Facultatea de Drept, Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, Facultatea de Educație Fizică și Sport, Facultatea de Fizică, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Facultatea de Matematică și Informatică, Facultatea de Muzică și Teatru, Facultatea de Sociologie și Psihologie și Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării.

În anul 1923 s-a născut Dan Berindei, istoric, membru și vicepreședinte din 26 aprilie 2006 al Academiei Române. A fost laureat cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, iar în anul 2002 a primit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler. A publicat peste 500 lucrări știintifice, din care peste 50 de cărti, în special referitor la istoria politică universală și românească a secolelor XVIII-XX, precum și istoria culturii, printre care volumele Revoluția română din l821 (1991), Societatea românească în vremea lui Carol I (1992), Diplomația românească modernă (1995),Revoluția română din 1848-1849 : Considerații și reflecții (1997), Românii și Europa în perioadele premodernă și modernă (1997) ș.a Din 1990 este membru în biroul Asociației Internaționale de Istorie Contemporană a Europei. Din 1996 este membru titular străin al Academiei Poloneze de Științe și Litere și tot din 1996 este președinte al Comitetului Național al Istoricilor din România. Din 2004 este membru al Consiliului Științific al Institutului Revoluției Române.
________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

3 noiembrie 1956 a fost data la care a fost înființată Opera Română din Iași. Spectacolul inaugural a fost „Tosca”, de G. Puccini. În prezent Opera Națională Română din Iași are 259 de angajați, dintre care 23 de soliști vocali, 28 de balerini și 60 de artiști lirici și coriști. Orchestra este compusă din 55 de instrumentiști, putând susține un repertoriu diferit stilistic, de la muzică preclasică până la cea contemporană, de la genul de operă la cel vocal-simfonic. Artiștii Operei Naționale Române din Iași sunt absolvenți ai Academiilor de Arte și Universităților de Muzică din Iași, București și Cluj-Napoca, fiind printre cele mai tinere colective din țară.

În anul 1957 a fost lansată prima capsulă spațială rusă, „Sputnik II”, locuită. La bordul acestei capsule a fost și câinele Laika. Numele Laika (în traducere liberă, „Ham-ham") este unul dintre cele mai populare ale secolului XX. Cățelușa a părăsit Pământul pe data de 3 noiembrie 1957, îmbarcată în naveta spațială sovietică Sputnik II, și nu s-a mai întors niciodată. Atât ea, cât și alți câțiva câini maidanezi, atent selectionați de pe străzile Moscovei, au fost propulsați în spațiu, pentru a testa efectele mediului cosmic asupra ființelor vii. Satelitul Sputnik II era dotat cu apă, mâncare și oxigen, dar nu a fost niciodată proiectat pentru a se întoarce pe Pământ. Astfel, cățelușa Laika a fost de la bun început sacrificată; soarta ei fiind pecetluită în capsula navei. Pentru acest zbor, Laika s-a antrenat luni în șir. Capsula navei avea doar 80 de centimetri, astfel că patrupedul trebuia să se adapteze la o asemenea „închisoare". Laika a fost ținută succesiv în cuști a căror mărime era micșorată treptat. Acest antrenament, în ritm nemilos de accelerat, i-a provocat o deteriorare a stării generale de sănătate. De asemenea, ea trebuia să se obișnuiască și cu salopeta de cosmonaut, care era prinsă cu bretele de pereții interiori ai capsulei.

Potrivit declarațiilor ulterioare ale secretarului Academiei Sovietice de Științe, în timpul lansării, bătăile inimii câinelui au crescut îngrijorător de mult. Abia la trei ore după ridicarea de la sol starea cățelușei a revenit la normal. La scurt timp, autoritățile sovietice au anunțat public: „E vie! Victorie!". O săptămână mai târziu, Uniunea Sovietică a declarat că Laika va fi eutanasiată, pentru ca animalul să nu sufere. Multe țări din lume au numit-o atunci „martirul științei". Doar 40 de ani mai târziu, după prăbușirea Uniunii Sovietice, s-a aflat adevărul. Laika murise doar la câteva ore după lansare, din cauza șocului și a căldurii insuportabile din interiorul capsulei. Oricine își poate închipui că experiența pe care a trăit-o în cosmos nu a fost cea mai fericită. Echipată într-un costum greoi, legată de perete, hrănită printr-un tub, cățelușa Laika a murit cel mai probabil în suferință. Totul pentru om. Și pentru știință. În cinstea ei, la Moscova s-a ridicat o statuie.