Ciudatenii de geniu
Ei, dar cu geniile nu te pui! Ce altceva poti sa spui cand afli ca din cand in cand se mai gaseste cate unul care sa refuze onoarea oferita de Academia Suedeza. Primul a fost Jean-Paul Sartre, „filozoful libertatii”, reprezentant de seama al existentialismului si militant social. Faptul ca a refuzat premiul Nobel pentru literatura, in 1964, a iscat un adevarat scandal in epoca. Pretextul invocat, cum ca „nici un om nu merita sa fie consacrat din timpul vietii”, a fost considerat de multi ca un afront direct la adresa Academiei Suedeze.
Nu a fost singurul gest controversat din viata marelui ganditor francez. Simpatia declarata pentru ideologia marxista si Uniunea Sovietica l-a indepartat de o seama de prieteni celebri, precum Andre Gide, Albert Camus si Andre Malraux. Reprimarea violenta a revoltei anti-comuniste din Ungaria de catre armata sovietica si inabusirea „socialismului cu fata umana” din Cehoslovacia de catre fortele Tratatului de la Varsovia l-au determinat apoi pe Sartre sa condamne ferm si definitiv asa-numitul socialism real, ramanand doar un intelectual care se impotrivea discursului autoritatii. A refuzat de-a lungul anilor titlurile de onoare care i-au fost propuse, de la premiul Nobel si Legiunea de Onoare, la invitatia de a face parte din Colegiul Frantei. Sartre considera ca scriitorii nu ar trebui sa accepte ca numele sa le fie asociat cu nici un fel de institutie. Totusi, filozoful a acceptat presedintia Tribunalului international, curtea simbolica initiata de militantul englez Bertrand Russel pentru condamnarea razboiului din Vietnam.
Cea de-a doua personalitate care a refuzat sa primeasca marele premiu a fost generalul vietnamez Le Duc Tho. In urma a patru ani de tratative, el a reusit, impreuna cu Henry Kissinger, Secretarul de Stat al Administratiei Americane, sa obtina incetarea focului in conflictul din Vietnam. In 1973, Le Duc Tho a refuzat Nobelul pentru pace pe care Academia Suedeza il oferise celor doi negociatori, argumentand lipsa unei paci efective in Vietnam, in ciuda acordurilor diplomatice.
In istoria premiilor Nobel, au mai existat patru castigatori care nu si-au ridicat trofeul: Richard Kuhn, Adolf Butenandt si Gerhard Domagk au refuzat distinctia la presiunea lui Adolf Hitler, iar Boris Pasternak a fost nevoit sa renunte, in urma insistentelor autoritatilor sovietice, la Nobelul pentru literatura, in 1958.