Cenușăreasa de seară
Spectacolul pe care l-am văzut marţi-seara, 25 noiembrie, la Shakespeare Pub, strada Vasile Conta nr. 18, se numeşte „Slam Cinderella” şi a avut-o ca protagonistă pe scriitoarea şi actriţa Lorena Lupu.
Povestea copilăriei tuturor – cu buna, cumintea şi frumoasa chinuită ani în şir de răutatea şi invidia celor din jur – este pusă în scenă într-o formă surprinzătoare de Lorena Lupu, ea decizând că toată suferinţa Cenuşăresei trebuie răzbunată.
„În primii ani de viaţă, n-am ştiut cum mă cheamă. Vedeam însă că toţi ceilalţi au un nume. De obicei, cuvântul care li se adresa cel mai des. Pe surorile mele le chema Inimioară şi Îngeraş. Eu aveam un nume mai scurt. Mă chema NU.)
Ce faci? NU! Astăzi NU Mâine NU Vreau să… NU! Te rog… NU! De ce… NU! Merg să… NU! Încerc să… NU! Visez să… NU! O să… NU! Mă lupt să… NU! Mă zbat să… NU! Mă zbucium să… NU! Mor să… NU!
Spune-mi şi mie de ce… NU! Vreau să pricep cum să… NU! Aş dori şi eu să… NU! Măcar o secundă… NU!”
Foto: Ovidiu Moisin
În timpul performance-ului, chiar mă gândeam, deşi ştiu că Lorena scrie versuri, şi nu de ieri, de azi, că e o combinaţie de Charles Bukowski şi Tom Waits. Sunt curioasă ce-ar fi avut de zis celălalt Charles, Perrault, autorul celebrei poveşti.
„Eu vreau diamante, inele şi brăţări
De peste şapte mări şi minim şapte ţări,
Eu vreau dulci mătăsuri cu foşnet visător
Căzându-mi lin pe coapse cu-alint ca un fior,
Eu vreau o păpuşă cu păr de borangic
Să-mi ştie viitorul, citindu-l în ibric,
Eu vreau un fard de pleoape cu har dumnezeiesc
Să pară că-s frumoasă, mereu să strălucesc.”
Crowd Control este numele trupei – formate din Andrei Bucureci, voce, beatbox, şi Răzvan Gabăr, pian – care i-a dat Lorenei cea mai ritmată posibil replică scenic. Ceea ce, cu siguranţă, nu poate fi uşor fiindcă generozitatea artistică a Lorenei Lupu este copleşitoare şi când îţi dă duioşie cu picătura de cleştar, şi când îl supune pe spectator la proba curajului în faţa frumuseţii învăluitor-şerpuitoare, şi când se dezlănţuie ca o erinie, schimbând datele energetice ale centrului Bucureştiului, numai prin forţa irepresibilă a seducţiei care în mod cert o stăpâneşte pe ea, şi niciodată invers. Asta fiindcă nimeni din sală nu are cum şi nici cu ce să-i reziste. Aşa că fiţi cu ochii pe programele cluburilor bucureştene şi ale celor din ţară în perioada următoare: „Slam Cinderella” spulberă mitul şi mătură cu el şi pereţii, şi pe jos.
„Vă spun doar că nu pot,
Nu vreau să mă probaţi
În loc să mă priviţi şi să-nţelegeţi tot
O formă căutaţi.”