Ai pregătit pâine și sare pentru fericire?
Pentru sănătate facem mișcare și mâncăm sănătos. Dar pentru fericire ne antrenăm și ne hrănim sufletul? Vrem să fim fericiți. Dar știm să ne deschidem inima?
Dacă ne închidem ușa cu zăvorul, pe unde să intre fericirea?
În „I don’t wanna lose you„, Tina Turner cântă:
[Celor] care au ales greșit, cândva
Le este teamă.
Nu le place să-și asume riscuri
Și vor tot aștepta (…).
Vom tot aștepta și ne vom tot ascunde. Pentru că ne-am săturat să ne fie teamă de o posibilă prăbușire, ne grăbim să demolăm noi tot, ca să fim siguri că nu ne chinuie vreo speranță. Ne ascundem de întuneric. Și unde te poți ascunde de întuneric, dacă nu într-un întuneric și mai mare?
Suferința ne face să dorim să ne anesteziem sufletul împotriva durerii. Dar cu un suflet
anesteziat câtă fericire poți simți? Ne punem la adăpost de necazuri, dar sfârșim prin a ne adăposti de tot, de orice. Dacă ne închidem ușa cu zăvorul, pe unde să ne intre fericirea?
Bucuria este un nutrient sănătos
Ne spunem, poate: „Ei, lasă, ce-mi trebuie mie cine știe ce bucurie? E suficient să-mi fie cald și bine”. Dar dacă mai mereu ne umplem stomacul cu covrigi, rămânem nehrăniți. La un moment dat va trebui să ne recunoaștem nevoia de nutrienți adevărați. Așa că da, avem nevoie de bucurie.
Corrie ten Boom scrie: „Îngrijorarea nu te ferește de durerea lui „mâine”. Ci îl seacă pe „astăzi” de putere”. Ne epuizăm hrănindu-ne teama de tot felul de obstacole pe care alegem să ni le imaginăm, în loc să ne hrănim cu puterea care vine din încredere, din speranță și din recunoștința pentru binele de care am avut parte până acum. Binele pe care trebuie să știm să-l recunoaștem și să-l prețuim.
Marcus Aurelius ne spune, în „Gânduri către sine însuși„:
„Răul din tine nu se găsește în partea conducătoare a sufletului altuia și nici în vreo schimbare și transformare a ceea ce te înconjoară. Așadar, unde? În facultatea ta de a te gândi despre lucrurile rele.”
Să ne hrănim emoțiile pozitive
Dacă ne așteptam la ce este mai rău vom provoca răul, îi vom crea condiții de manifestare, pentru că vom decide și vom acționa în conformitate cu gândurile și așteptările pe care le avem. În felul acesta nu ne vom onora cu afecțiune și putere nici pe noi înșine, nici pe cei cu care împărțim lumea. Le datorăm mai multa grijă – atât lor, cât și nouă înșine.
Ca să învingem răul avem nevoie de forță. Trebuie să avem resurse pentru a funcționa. Să ne dam putere, așadar, nu să ne sleim de puteri. Nu ne vom diminua pierderile sacrificându-ne visele pe altarul temerilor.
În plus, răul acela imaginat s-ar putea chiar să nu vină. Iar dacă vine sigur ne învață ceva, așa că nu e cazul să ne speriem, ci să ne pregătim să înțelegem.
Dacă în toate strofele vieții noastre cântăm despre cum ne-am împăcat cu teama și despre cum preferăm să nu ne asumăm riscuri, dacă alegem să ne ascundem și să tot așteptam, atunci de ce am crede că refrenul valid pentru melodia noastră ar fi:
„Nu vreau să te pierd
Nu vreau nimic mai mult decât să te păstrez”?
Pe unde intră fericirea ta? I-ai deschis ușa astăzi?
Ai pregătit pâine și sare pentru fericire?
Tina Turner – I don’t wanna lose you
Marcus Aurelius – Gânduri către sine însuși