Ai ajuns sus și ai stagnat? Atunci bucură-te de viață și învăță!
„Astăzi cariera nu mai este o scară, ci este o operă de artă”, concluzionează Gianpiero Petriglieri.
Pentru că munca a ajuns să fie unul dintre cele mai de seamă mijloace de exprimare și împlinire de sine, succesul profesional nu se mai limitează la funcție și statut, ci are mai mult de-a face cu aria de acoperire a expertizei și a abilităților tale profesionale.
Dar când nu te mai dezvolți nici vertical, nici orizontal atunci se instalează o stagnare care poate fi periculoasă atât pentru carieră, cât și pentru integritate și percepție de sine.
Cum recunoști stagnarea și ce soluții aplici?
SEMNE CLARE
Tristețea de duminică seara. Dacă duminică seara nu mai simți pic din entuziasmul cu care altădată așteptai dimineața de luni, nerăbdător să te reîntorci la ceva ce îți plăcea atât de mult să faci încât săreai din pat la prima rază de soare, dacă ești plictisit și neimpresionat, atunci ai stagnat.
Ești demotivat și neimplicat. Nu mai cauți proiecte, nu-ți mai place să ai idei, nu te mai simți inspirat, nu mai explorezi, nu te mai bucuri, ești absent, te trezești visând la ce altceva ai face, eventual în altă parte.
Nu mai ai oportunități de creștere. Nu mai sunt, nu ți se mai oferă, nu le mai cauți, te lasă rece.
Nu mai ești promovat sau ai același salariu. Dacă sunt promovați alții în locul tău sau dacă nu mai ai unde să promovezi, înseamnă că vei stagna sau că stagnezi.
Nu mai ești competitiv. Nu cauți să devii mai bun și nici să-ți faci treaba mai bine. Nu mai cauți să impresionezi – nici pe ceilalți, nici pe tine.
SEMNE SUBTILE
Nu mai cunoști oameni noi. Când colegii sunt mereu aceiași, clienții nu se schimbă, proiectele sunt mereu aceleași și se fac în același fel, atunci organizația stagnează, iar ce stagnează regresează.
Nu mai ești curios. Nimic nu-ți mai trezește interesul – pentru că nimic nu este nou sau pentru că nimic nu mai este interesant.
Nivelul tău de performanță este mereu satisfăcător. Dacă nu mai excelezi, nu mai crești.
CAUZE
Abilitățile și cunoștințele tale nu (mai) au aplicabilitate în munca ta curentă. În acest caz vei fi rapid depășit, iar valoarea ta va scădea – atât pentru organizația în care lucrezi, cât și pentru organizațiile în care ai dori să lucrezi.
Ceea ce înveți nu (mai) are aplicabilitate în munca ta curentă. Acesta este un important obstacol pentru dezvoltare, o sursă de frustrare și o altă cauză de stagnare.
Ești copleșit de treburi. Ai mereu atât de multe de făcut încât nu mai ai timp să fii creativ, să înveți, să te dezvolți, să te bucuri de ceea ce faci, să inovezi, să crești, să te gândești la viitor și să-l construiești.
Te concentrezi mereu pe supraviețuire, în loc să ai o strategie de creștere și dezvoltare. Aceasta este o atitudine limitativă, care poate fi rezultatul unei mentalități eronate, a unei percepții de sine greșite, sau rezultatul neintenționat al unor decizii luate inconștient, automat.