Tiraj scazut de manageri in presa

Mihnea Vasiliu, Sorel Radu, Mirela Dragnea si, cireasa de pe tort, Dragos Stanca. Necunoscuti pentru marele public, cei patru erau, pana la sfarsitul lui septembrie, cativa dintre pilonii imperiului Media PRO. Vasiliu, directorul general al trustului, a plecat, dupa 16 ani petrecuti langa Adrian Sarbu, pe motiv ca vrea sa urmeze un MBA in Londra. Cateva zile mai tarziu, directorii de vanzari – Sorel Radu – si financiar – Mirela Dragnea – isi paraseau, la randul lor, birourile. In aceeasi saptamana, Dragos Stanca, directorul diviziei de Publishing a PRO-ului – Publimedia – , facea furori prin plecarea in urma tensiunilor cu Sarbu. Acum, apele s-au linistit. Toti trei s-au dus pe pozitii omoloage la Realitatea Media. Acolo unde, de altfel, a poposit si mult mai mediatizata Teo Trandafir. Fostul cap de afis al Pro TV este asteptata sa revina pe micile ecrane, de aceasta data ca vedeta si project manager al televiziunii Romantica, intrata de curand in portofoliul trustului lui Sorin Ovidiu Vantu. Meciul Realitatea – Pro este secondat, la capitolul transferuri, de cel dintre Ringier si Adevarul SA, trustul recent achizitionat de omul de afaceri Dinu Patriciu. In acest front a avut loc mutarea anului, odata cu plecarea a 80% din redactia tabloidului marca Ringier Libertatea sub umbrela Adevarului. Cum s-a mai intamplat in trecut, plecarea s-a facut pe verticala: initial si-a luat ramas-bun Razvan Corneteanu, fostul director executiv al Diviziei Ziare de bulevard si sportive din cadrul Ringier – adica directorul Libertatea si ProSport. Apoi a fost randul lui Adrian Halpert, redactorul-sef al tabloidului. In seara in care si-a anuntat plecarea, toti subordonatii sai si-au inaintat demisiile.

Sef la departamentul La revedere

Campionul plecarilor de rasunet din presa romaneasca este Catalin Tolontan, actualul redactor-sef al Gazetei Sporturilor. In 1997, liderul presei sportive de atunci, Sportul Romanesc, a fost adus aproape de inchidere dupa plecarea a 40 de jurnalisti, in frunte cu Tolontan si fondatorul ziarului, Ovidiu Ioanitoaia. Cei doi aveau sa lanseze atunci Pro Sport. In maniera fulminanta cu care se impusese ProTV, ziarul a spart tiparele presei scrise, iar achizitionarea, in 1999, a Gazetei Sporturilor de catre Ringier nu a slabit cu nimic suprematia Pro Sportului. Pasata un an mai tarziu trustului Intact, Gazeta a ramas ocupanta locului secund pana in 2003. Cand, la cateva luni dupa ce Adrian Sarbu isi vanduse cotidianul trustului Ringier, scenariul s-a repetat. Tolontan si Ioanitoaia, impreuna cu 108 ziaristi, graficieni, corectori sau contabili, si-au facut bagajele si au luat drumul Gazetei. In scurt timp, codasa traditionala a ziarelor sportive a ajuns la concurenta directa cu liderul Pro Sport. Iar acum, conform ultimului Studiu National de Audienta, Gazeta Sporturilor are zilnic 856.000 de cititori, in timp ce ProSport e nevoit sa se multumeasca cu 645.000.

De ce se pleaca. Singur sau in grup

„In presa, componenta de echipa este extrem de importanta", explica Tolontan fenomenul plecarilor in masa. „Depinzi de foarte multi oameni ca sa ai un produs de succes. Daca scrii un reportaj esti obligat sa te sincronizezi cu fotoreporterul, cu designerul, cu cel care-ti macheteaza pagina sau cu cel care-ti promoveaza subiectul". In aceste conditii, factorul incredere se capata greu si oamenii doresc sa lucreze cu alti oameni pe care se pot baza, crede el. In concluzie, daca liderul da startul pe usa, este previzibil ca fidelii sai sa-l urmeze.

Dar de ce pleaca liderul? Dragos Stanca, proaspat evadat din tabara PRO, considera ca incalcarea principiilor personale cantareste cel mai greu in balanta demisiei, in timp ce factorul financiar nu constituie mai mult de 10% din decizie. „De la un anumit nivel in sus, diferenta de bani pe care ti-o poate oferi o companie concurenta e foarte mica – un Tico sau o jumatate de Tico. In orice caz, nu-ti schimba statutul social". Ca sa functionezi eficient, la nivel de top-management, trebuie sa colaborezi foarte bine cu patronul. „La Media PRO, am ramas mult timp datorita bunei intelegeri pe care o aveam cu Adrian Sarbu. Cand aceasta intelegere a luat sfarsit, am plecat", exemplifica el cu propriul studiu de caz.

La nivel de line-staff, aderenta fata de redactor-sef joaca un rol esential. „Interventiile, de exemplu, nu au loc decat daca isi da acceptul redactorul-sef. Ramai intr-o organizatie de media daca ai un sef OK, ai libertate si castigi decent", crede Stanca. Totusi, in exemplul particular al ziarului Libertatea, admite ca banii au avut cea mai mare importanta. „In schimb, in cazul plecarilor instrumentate de Tolontan, leadership-ul a fost decisiv", considera el.

Plecarile trec, lacunele raman

In momentul de fata nu exista nici un marketing manager eficient pe piata mass-media din Romania. Opinia ii apartine publisherului de la Realitatea, care da vina pe obtuzitatea responsabililor din domeniu. „Intr-o companie de alt tip, marketing managerul se ghideaza dupa o serie de proceduri fixe, poti fi bun miscandu-te in niste clisee. In media, insa, e esentiala intelegerea zonei editoriale, a tipurilor de public, e nevoie de foarte multa creativitate". Asadar, nu de top-manageri duce lipsa presa autohtona, ci de cei de nivel middle. „Nu cred ca exista o lipsa de manageri, ci mai degraba un deficit de lideri care sa propage in organizatiile lor o cultura a inovatiei", puncteaza, la randul sau, Catalin Tolontan.

Ce-i trebuie managerului de presa

Nu prea se gasesc nici in afara scolile specializate pe managementul media. Deci, o prima regula este ca, daca ai fler, viziune si pofta de asimilat poti ajunge la loc de frunte in presa romaneasca. „Ce fac eu e exclusiv rezultatul experientei practice. N-am facut decat sa fur know-how de peste tot, sa particip la diverse cursuri… am avut si noroc sa lucrez cu oameni foarte buni", isi rezuma drumul spre sefie actualul director general al diviziei de print din Realitatea Media. Nici regula de a proveni din presa nu se sustine. „Nu este esential ca un top-manager din media sa fie si jurnalist. Esential e sa stie si sa vrea sa se puna in pielea ziaristului, sa stie sa-i raspunda. Pentru mine e un avantaj ca am lucrat in zona editoriala, insa sunt si oameni care vin din distributie, din tipografii… Ceea ce conteaza este sa aiba cunostinte din acest domeniu", e de parere Dragos Stanca. Catalin Tolontan, pe de alta parte, crede ca legatura dintre management si zona editoriala e o stare de fapt. „Postura duala in care sunt plasat si eu si alti manageri/jurnalisti nu este una normala. Probabil ca ne gasim intr-o etapa tranzitorie. Apele se vor separa, dar chiar si atunci cred ca te ajuta sa fi practicat profesia de jurnalist, pentru ca ai o viziune asupra produsului". In rest, nu exista diferente fundamentale intre fisa de post a unui manager din zona media si a unuia din alt domeniu, deoarece si in media conteaza aceiasi indicatori de performanta – cota de piata, profitul, cifra de afaceri etc. Iar daca difera ceva esential, e renuntarea la statusul pe care ti-l da biroul de sef. Adica, asa cum concluzioneaza redactorul-sef al Gazetei, „un manager din media lucreaza mai putin cu standarde si proceduri si mai mult cu oamenii".