Pe plan politic şi economic, la nivel mondial. Cele mai mari pericole din 2017

Statele Unite par să fi redevenit ţara tuturor posibilităţilor, după ce Donald Trump a fost ales preşedinte în urma votului din toamna anului trecut.
Ideile principale pe care Trump şi-a construit retorica de campanie au marşat pe critici la adresa aliaţilor NATO, care nu ar aloca fonduri suficiente pentru susţinerea colosului politico-militar din zona euro-atlantică, contestarea nevoii SUA de a se implica în conflicte din alte regiuni şi desfiinţarea acordurilor de liber schimb cu alte pieţe.
Pentru Ian Bremmer, preşedinte al Eurasia Group, politica lui Trump se apropie periculos de mult de respingerea conceptului de „excepţionalism american”, prin care Washingtonul s-a implicat activ în răspândirea valorilor democratice, a ideii de stat de drept şi a drepturilor civile în lumea întreagă. Bremmer îl descrie pe Trump ca pe un oportunist de moment, gata să abandoneze orice plan cu bătaie pe termen lung.

Un risc semnificativ

„Dacă nu este ceva care să reprezinte un imediat avantaj evident pentru SUA, atunci SUA nu ar trebui să se implice. Faptul că ţara care a încercat să dicteze ordinea globală încă de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial pare gata să treacă în rezervă reprezintă un risc semnificativ pentru lumea de astăzi”, apreciază şeful Eurasia Group.
În spatele ascensiunii lui Trump în poziţia de lider global stă însă o situaţie şi mai delicată, cea a populaţiei exasperate de accentuarea inegalităţii sociale.
Cu o prăpastie tot mai evidentă apărută în ultimii 30 de ani între clasa bogată şi pătura de jos a societăţii din state precum SUA sau Marea Britanie, fenomene politice de genul Brexit sau Trump sunt perfect justificate, cred analiştii Forumului Economic Mondial. De altfel, 2017 este anul în care Olanda, Germania şi Franţa vor trece şi ele prin hopul alegerilor marcate de o ascensiune a formaţiunilor populiste, iar un eventual câştig semnificativ al acestora ar accentua şi mai mult dezechilibrul politic din UE.

Motoarele economiei asiatice

China a început să fie un motiv de îngrijorare pentru analişti încă din 2015, din momentul în care motoarele giganticei economii asiatice au dat semne că reduc turaţia.
În acest moment însă, nu o eventuală descreştere economică a Chinei tinde să îi sperie pe observatori, ci o relaţie tot mai tensionată cu SUA, pe fondul declaraţiilor lui Donald Trump, care a ameninţat Beijingul cu suprataxarea mărfurilor exportate în Statele Unite şi a ridicat inclusiv problema suveranităţii Taiwanului, un subiect tabu în ultimele decenii pentru liderii americani.
„Liderii din Beijing au mai multă experienţă politică decât Donald Trump, dar nu au un precedent al reacţiilor oficiale care ar trebui adoptate în cazul în care interesele Chinei din anumite arii sensibile ar fi contestate”, susţin Andrew Gilholm şi Michael Moran, consultanţi la Control Risks.

Pe de altă parte, retragerea Statelor Unite din postura de supraveghetor al securităţii la nivel global ar putea da mână liberă liderului de la Kremlin să îşi manifeste din plin ambiţiile de restaurare a zonei de influenţă extinsă a Moscovei în regiunea euroasiatică. Nici măcar acuzaţiile privind implicarea lui Vladimir Putin şi a serviciilor secrete din Rusia în derularea procesului electoral din SUA nu îl vor face pe „ţarul de la Kremlin” să facă vreun pas înapoi pe acest culoar liber, crede Ian Bremmer.
„Va umbla şi la voturile din Franţa şi din alte ţări europene, iar Occidentul nici nu se va obosi să răspundă în mod serios la această ameninţare: Trump nu este interesat, iar liderii din UE sunt prea obosiţi şi slăbiţi”, consideră preşedintele Eurasia Group