Management cu detectorul de minciuni

Pentru multa lume nu mai este o noutate faptul ca unele firme folosesc detectorul de minciuni in activitatea de resurse umane. La angajarea unor persoane noi, sunt verificate corectitudinea candidatilor in relatiile cu fostii angajatori si acuratetea datelor din CV. In cadrul testarilor de tip preventiv, toti angajatii companiei, de la presedinte pana la portar, sunt verificati periodic daca n-au adus prejudicii firmei in intervalul scurs de la ultima testare.

Am remarcat o reticenta a companiilor care utilizeaza detectorul de minciuni in a vorbi despre acest lucru. Si nu sunt neaparat firme mici (IMM-urile nici nu-si permit, probabil, o asemenea extravaganta, costul testarii unei persoane fiind in jur de 80 de euro). Ci companii mari, romanesti sau multinationale. Ce se ascunde in spatele acestei discretii? Faptul ca nu da bine, in epoca marilor strategii si viziuni de resurse umane, sa recunosti ca utilizezi un instrument folosit de obicei in zona judiciara. Si sa accepti ca te increzi mai degraba in fiziologie, intr-o lume in care comunicarea este laitmotivul tuturor filosofiilor de business.

Ramai frate cu detectorul si dupa ce-ai trecut puntea

Desigur, nu sunt multe companiile care si-au insusit aceasta exotica practica de HR. Insa fenomenul exista. Una dintre firmele care au recunoscut public folosirea detectorului de minciuni la angajare este grupul olandez Den Braven. Dintre toate cele 20 de filiale si 10 centre de productie din intreaga lume, doar reprezentanta din Romania utilizeaza poligraful. Si nu pentru ca firmele straine n-ar avea incredere in angajatii romani, cum s-au grabit sa titreze unele publicatii. Decizia testarilor cu detectorul de minciuni a apartinut unui roman – directorul general al companiei, Adrian State.

Promovat in anul 2001 dintr-o pozitie de director de vanzari, el a reusit, folosind aceasta metoda, sa depaseasca un moment dificil pentru companie. Situatia fusese generata de un „management anterior defectuos, din punct de vedere profesional si moral”, dupa cum ne explica Stefania Muresan, HR Director Den Braven Romania.

In perioada 2001-2004, firma a reusit, cu ajutorul verificarilor la poligraf, sa elimine toti angajatii incorecti. Au fost rezolvate inclusiv situatii grave, de genul disparitiei unor sume mari de bani, lipsuri la inventar sau alte prejudicii aduse firmei (consumuri nejustificate de carburanti, costuri exagerate la piesele de schimb, reparatii auto fictive etc.)

Stefania Muresan crede ca perioada comunista a distrus cultul pentru munca si pentru valorile care caracterizeaza societatile democratice occidentale. Inainte de 1989, aproprierea unor beneficii nemuncite era tolerata sau chiar considerata normala de o buna parte a membrilor societatii. Prin urmare, si astazi „in Romania, se fura mai mult decat in alte tari. Se merge dupa principiul: Daca toti fura, eu de ce sa nu o fac? De aceea, apreciem la justa lor valoare candidatii care nu au cazut prada tentatiilor de acest fel. Acestora le oferim conditii de munca moderne si cele mai mari salarii din domeniu”.

Adevarul – un examen greu de trecut

Procentul celor care refuza testarea poligrafica la angajarea in compania Den Braven Romania este de 70%. Ceilalti fie accepta din teribilism, crezand ca pot insela aparatul (20%), fie chiar sunt cinstiti (10%). In cazurile in care firma a acordat circumstante atenuante unor candidati care nu aveau un test impecabil, spune Stefania Muresan, s-a constatat mai tarziu ca angajatii respectivi nu-si meritau increderea. „Cine este obisnuit sa insele, o va face din nou, mai devreme sau mai tarziu. Prin folosirea acestei metode, urmarim o selectie riguroasa din punct de vedere uman a candidatilor. Calitatea umana conteaza in primul rand, pregatirea profesionala fiind doar un atu in plus”, declara directorul de HR al companiei olandeze.

Expertul poligraf Adrian Coman spune ca peste 95% dintre persoanele carora li se verifica corectitudinea CV-ului nu trec acest test. Candidatii sunt tentati sa-si „imbogateasca” anumite abilitati sau competente – mai ales in rubricile „limbi straine” sau „cunostinte de calculator”.

Alina Ionascu, Recruitment Manager la firma de resurse umane Business Intelligence Alliance, recunoaste ca intalneste destul de des CV-uri cu anumite rubrici „umflate”, chiar fara sa foloseasca „un astfel de instrument impropriu pentru HR, cum este aparatul poligraf”. Insa informatiile pot fi usor verificate, spune ea, intr-un interviu normal de recrutare. In plus, „cosmetizarile” nu depasesc niciodata limita rezonabilului. „Poti sa-ti imbogatesti CV-ul, spune specialistul de la BIA, insa aceste detalii in plus pot fi oricand verificate, fie prin interviuri pe competente, fie prin teste tehnice”. Iar obtinerea de referinte despre candidat de la fostii angajatori este o procedura des practicata in procesul de recrutare.

Un scanner care te prinde cu mata-n sac

Atunci cand auzim de folosirea detectorului de minciuni, ne gandim automat la cazuri care tin de competenta politiei. Aceasta perceptie se explica si prin faptul ca, pana in anul 2000, aparatul poligraf nu a fost folosit la noi decat in activitatea judiciara. Adrian Coman a condus timp de saisprezece ani activitatea tuturor laboratoarelor poligraf din Politia Romana, in calitate de sef al laboratorului din Institutul de Criminalistica. Stiind ca detectorul de minciuni este folosit in alte tari si in sectorul privat, expertul poligraf a parasit Ministerul de Interne si a infiintat primul laborator poligraf particular din Romania, Poligraf Center.

Adrian Coman este de parere ca metodele clasice de verificare a unui candidat la angajare – testarea psihologica, verificarea cazierului, recomandarile – nu-l asigura pe angajator ca are de-a face cu o persoana onesta. Iar pentru siguranta unei afaceri este foarte important ca oamenii care intra in companie sa fie de buna credinta. „Din cauza alegerilor gresite, foarte multe firme au dat faliment. Este absurd sa investesti intr-un om, sa-i platesti salariul si el sa te fure”. In schimb, cu ajutorul detectorului de minciuni, fiecare persoana care doreste sa se angajeze este „scanata” si angajatorul stie cu certitudine cine este omul cu care va lucra.

Cel mai solicitat tip de testare este acela pentru cazurile punctuale: cand se pierde o licitatie si se banuieste ca a avut loc o scurgere de informatii, cand lipsesc bani sau bunuri din firma etc.

Din experienta sa de lucru cu detectorul de minciuni, Adrian Coman spune ca peste 80% dintre oamenii care creeaza companiilor marile prejudicii sunt „oamenii de incredere” ai investitorilor: cei care nu sunt inclusi in cercul initial de suspecti, fiind dincolo de orice banuiala.

Adevarul este undeva la mijloc

Este foarte probabil ca, prin folosirea aparatului poligraf, atat la angajare, cat si ulterior, corectitudinea angajatilor dintr-o companie sa creasca. Este clar, insa, ca motivatia si angajamentul nu au nici o legatura cu aceasta testare. Angajatii se vor abtine sa aduca prejudicii firmei, stiindu-se sub observatie, insa nu vor fi mai implicati in ceea ce fac. S-ar putea chiar ca efectul sa fie contrar.

Protejand compania de posibilele „atacuri” ale angajatilor, detectorul de minciuni situeaza angajatorul si angajatii in tabere distincte, daca nu chiar adverse. In orice caz, cultura organizationala a unei astfel de firme are puternice accente defensive, care franeaza atitudinile proactive ale angajatilor.

Utilitatea poligrafului depinde foarte mult de ceea ce urmareste managementul unei companii. Daca vrea sa elimine riscul de a fi furata, este ok (unele firme chiar au probleme serioase in aceasta privinta). S-ar putea, insa, ca riscul cel mai mare in afaceri sa fie tocmai acela de a nu-ti asuma riscuri. Daca nu dai un vot de incredere oamenilor, nu te poti astepta ca acestia sa fie inovativi si sa-si asume rolul de „actionari” in business-ul respectiv. Alegerea este a managerilor. Ce crede fiecare dintre ei despre aceasta practica de avangarda, doar detectorul de minciuni ne poate spune.